Johann Wolfgang Von Goethe

Numai omul înzestrat cu o sensibilitate deosebită poate deveni cel mai rece și cel mai ferm. El este nevoit să se ascundă sub o carapace dură... Dar această carapace îi devine de multe ori povară. Am nevoie de sunete puternice, vii. Se spune că Napoleon, care a fost un tiran, iubea muzica fină, iar eu, probabil pentru că nu sunt tiran, iubesc muzica vie, veselă, zgomotoasă. Omul tinde mereu să fie ceea ce nu este cu adevărat.

Ceea ce plutește în văzduh și ceea ce are nevoie de timp se poate ivi concomitent într-o sută de capete fără să fie vorba de niciun fel de imitare.

Fericirea este adesea comparată cu o sferă, fiindcă ambele se rostogolesc cu repeziciune; această comparație e de două ori justificată, întrucât ea conține și un al doilea sens. Sfera nemișcată se arată observatorului ca fiind desăvârșită, închisă în sine, o ființă autosuficientă și, de aceea, asemenea celui fericit nu poate să atragă prea mult timp atenția asupra sa. Orice mulțumire, orice împăcare, indifirent din ce rezultă, sunt simple. Fericiți suntem doar pentru noi înșine...

Judecătorul care nu e în stare să pedepsească, se face în cele din urmă complicele infractorului.

Gândurile îndrăznețe joacă rolul pionilor în jocul de șah: pier, dar asigură victoria.

Slăbiciunile oamenilor distinși sar în ochi în mod deosebit, dar cât am fi vrut ca aceștia să fie lipsiți de ele.

Acționând printre cei mici, te împuținezi, iar printre cei mari, te îmbogățești.

Cea mai ridicolă dorință e aceea de a fi plăcut tuturor.

Oamenii încetează să mai observe curcubeul, dacă acesta durează un sfert de oră.

Nevoia omului de a se spovedi nu va pieri niciodată.

Comportamentul este oglinda în care fiecare își reflectă chipul.

Prima dragoste a tinereții inocente este întotdeauna îndreptată spre sublim. Natura parcă ar vrea ca unul dintre sexe să sesizeze în celălalt bunătatea și frumusețea.

Proprietatea caracteristică a omului o reprezintă dorința de a începe totul de la capăt...

Curajul nu poate fi nici învățat, nici dezvățat.

Există doar o singură nefericire pentru om... atunci când este obsedat de o idee care nu are nicio influență asupra vieții reale sau care îl distrage de la muncă.

Tratându-ne semenii după cum merită, nu facem decât să le provocăm mai mult rău. Tratându-i ca și cum ar fi mai buni decât sunt în realitate, le dăm motive să devină mai buni.

Nicio activitate, care trebuie să dureze mult timp și chiar să devină vocație și mod de viață, nu trebuie începută printr-o sărbătoare. Sărbătorește doar ce a fost încheiat cu succes; oricare din evenimentele de inaugurare epuizează dorința și puterea care ar trebui să ne stimuleze și să ne însoțească în eforturile noastre ulterioare. Din toate sărbătorile, și cea a căsătoriei e cea mai potrivită, întrucât ea mai mult decât orice sărbătoare trebuie să se petreacă în liniște, smerenie și speranță.

Nimeni de sus nu a prezis că acțiunile omului sau suferințele lui îl pot înnobila.

Nu, nu cred că natura e frumoasă în toate manifestările ei. Aspirațiile sunt mereu bune, dar condițiile lor de manifestare nu le ajută întotdeauna să se arate pe deplin.

Nu există nicio prostie care să nu poată fi corectată cu ajutorul rațiunii și nu există nicio înțelepciune care să nu poată fi afectată de prostie.

Ura e un sentiment activ de nemulțumire; invidia e un sentiment pasiv. De aceea, să nu te surprindă dacă invidia se transformă repede în ură.

Nerecunoștința este rezultatul slăbiciunii.

Meșteșugul doar nu e suficient: mâna și ochii... Creierul este cel mai important.

Nu totul ce face un meșter exceptional este făcut în chip excepțional.

Nu ne cultivă iluzia a ceea ce oamenii ar putea fi, ci cunoașterea a ceea ce au fost și sunt ei cu adevărat.

Cele mai mari dificultăți apar acolo unde le așteptăm cel mai puțin.

Gândirea e o retortă! Trebuie să aștepți până când conștiința ta s-a copt. Întuneric, în lături! Înainte de a crea, dedică-te științei în întregime.

Noi nu suntem niciodată mai departe de dorințele noastre ca atunci când ni se pare că am pus stăpânire pe ceea ce dorim.

Pe oamenii în masă îi unesc doar prejudecățile și îi frământă numai pasiunile, iar acest lucru de multe ori întunecă și perturbă un scop nobil. Dar, în ciuda acestui fapt, toată lumea obține rezultate excelente, dacă nu pe loc, atunci în viitor, dacă nu în chip nemijlocit, atunci sub forma rezultatului final.

Dragostea este un lucru ideal, căsătoria, unul real, confundarea realului cu idealul niciodată nu rămâne nepedepsită. Oamenii din toate timpurile au preferat amurgul zilelor senine, dar tocmai în amurg apar fantomele.