Baruch Spinoza

Adevărul își este piatră de încercare atât sieși, cât și minciunii.

Invidia e un fel aparte de ură, fiindcă ea acționează asupra omului, astfel încât el resimte neplăcere la vederea fericirii altuia, și invers, află plăcere în nefericirea altuia.

Dacă cineva știe ce hotărâre trebuie să ia pentru a săvârși ceva bun sau a împiedica să se întâmple ceva rău, dar nu face aceasta, se cheamă că e șovăielnic.

Dacă doriți ca viața să vă zâmbească, oferiți-i mai întâi buna voastră dispoziție.

Dacă o piatră aflată în cădere liberă ar putea gândi, ar crede că ea cade din proprie voință.

Sufletele nu se cuceresc cu arma, ci cu dragostea și bunătatea.

Orice fel de dragoste care nu are drept cauză libertatea spiritului, ci orice altceva, se transformă ușor în ură.

Toate pasiunile bune au un astfel de caracter și de natură, încât nu putem exista sau proteja fără ele, ele aparținându-ne în chip firesc, asemenea dragostei, dorinței, și ca tot ce e propriu dragostei.

Tot ceea ce, odinioară, a fost venerat din evlavie mincinoasă, nu reprezenta nimic pentru sufletul abătut, afară de închipuiri și delir.

Tot ce este minunat e greu și rar.

Un lucru nu încetează să fie adevărat, doar pentru că nu este recunoscut ca atare de cei mulți.

Esența omului se manifestă în dorințe.

Justiția divină admite ca diavolul să-i înșele nepedepsit pe oameni, dar nu permite ca oamenii înșelați în chip nefericit și ademeniți de acesta să rămână nepedepsiți.