Titus Livius
(59 î.Hr., Padova, Italia – 17 d.Hr., Padova, Italia) istoric roman, autor al unei monumentale istorii a Romei, Ab urbe condita (De la fondarea Romei).
Magyar2
Română80
Cu cât mai puțin simți frica, cu atât mai mic e pericolul.
Cu cât fericirea e mai multă cu atât trebuie să i te încrezi mai putin.
Adesea, și mai ales în timpul războiului, aparența are aceeași forță ca și acțiunea însăși; a crede că vei avea parte de ajutor e totuna cu a-l fi primit.
Deși munca și desfătarea se deosebesc prin natura lor, există oricum între ele o oarecare legătură naturală.
Condițiile păcii le dictează nu acel care o cere, ci acel care o oferă.
A trece prin foc și sabie.
Fugind de soartă, el, cum adesea se întâmplă, îi fuge în întâmpinare.
Atacatorul e întotdeauna mai înflăcărat decât cel care se apără.
Superstiția vede voința zeilor și în mărunțișuri.
Frica în fața zeilor - metoda cea mai utilă pentru mulțimea ignorantă și vulgară.
Frica denaturează orice în sensul cel mai păgubos.
Strategul nu ia parte la vot în ce privește războiul care stă să vină.
Cu dușmanul înarmat trebuie să fii nemilos, dar cu cel învins e mai de preț bunătatea.
De la mal nu poți conduce corabia.
Romanii și-au sporit puterea nu atât prin victorii, cât prin legăturile blânde cu cei învinși.
Rareori omului i se dă deodată și fericire și bun simț.
Viața de ostaș înăsprește inima.
Planurile înflăcărate și îndrăznețe sunt bune numai la prima vedere: punerea lor în practică e chinuitoare, iar rezultatele sunt jalnice.
Trecutul e mai ușor de blamat, decât de îndreptat.
Tărăgănarea e periculoasă.
Trebuie să acționezi potrivit dreptății, și nu prin forță.
Armele sunt teribile în mâinile acelora cărora nu le-a mai rămas nicio speranță.
Încrederea dovedită primește fidelitatea drept răspuns.
Nicio crimă nu poate avea întemeiere juridică.
Ce anume (ca să nu mai vorbim de o poziție înaltă în stat) s-ar putea încredința fără frica oricui dacă n-ar trebui să se dea socoteală pentru faptele proprii?
Nimic nu corespunde mai mult egalității și libertății ca posibilitatea de a aduce pe oricine în fața judecătorului, chiar și pe cel mai puternic.
Niciun cetățean nu trebuie așezat atât de sus, încât să nu poată fi tras la răspundere potrivit legilor.
Nicio zi nu trece degeaba.
Nu există om care să disprețuiască bârfa într-atâta, încât să nu-i tresalte inima la auzul acesteia.
Nu există o lege care să-i satisfacă pe toți.
