Titus Livius

Nefericirea ne-a învățat ce este evlavia.

Necesitatea este cea mai de pe urmă și cea mai puternică armă.

Disprețuind cruzimea, voi înșivă dați dovadă de cruzime, și, nefiind încă liberi, vreți deja să stăpâniți asupra adversarului. (Senatorii Lucius Valerius și Marcus Horațius)

Necunoscutul sperie mai tare.

Că doar n-o fi apus soarele pentru ultima dată.

Pe locul întâi stă omul care poate da un sfat util; pe al doilea, stă cel care ascultă acest sfat; iar acela care nici nu dă sfaturi și nici nu se supune sfatului dat de altcineva e un prost (Parafrază după Hesiod).

Devenim diferiți de strămoșii noștri.

Noi nu avem puterea să suportăm nici propriile noastre vicii și nici leacul împotriva lor.

Bărbatul și conducătorul nu scapă ocazia potrivită și o supune planurilor sale.

Pacea e trainică acolo unde condițiile ei au fost acceptate de bunăvoie, iar acolo unde doriți să aveți sclavi, nu vă bazați pe credință.

Tovărășia între împărați nu e trainică.

Oamenii sunt niște oratori extraordinari atunci când se justifică.

Oamenii îi sperie pe alții ca să nu se teamă ei înșiși.

Oamenii sunt mai receptivi în privința binelui, decât în cea a nenorocirii

Mai bine mai târziu, decât niciodată.

Mai bine mai târziu să te opui obrăzniciei și neghiobiei, decât niciodată.

Mai bine o pace veșnică, decât vise despre victorie.

Bărbat se numește doar acela pe care vântul bătând dintr-o parte nu-l abate din drum, iar cel care bate din față nu-l încovoaie.

Cel mai ușor de suportat e un rău cunoscut.

Cum se întâmplă adesea, partea cea „mare” a ieșit învingătoare în fața părții „bune”.

Așa cum un om bolnav suportă mai greu o boală ușoară, decât suportă omul sănătos o boală grea, la fel și un stat bolnav nu suportă niciun fel de nenorocire, și nu pentru pentru că ar fi grea, ci pentru că statul nu are puterea să ridice această greutate.

Deznodământul lucrurilor mari depinde adesea de măruntișuri.

Deznodământul lucrurilor este dascălul celor fără minte.

Adevărul poate fi uneori înăbușit, dar nu se stinge niciodată.

Dintre dușmani nu a mai rămas nimeni care ar putea anunța înfrângerea.

Legile date în vreme de pace sunt în mare parte anulate de război, iar legile date în vreme de război le anulează pacea.

Terminând povestirea războiului punic, simt o astfel de ușurare de parcă eu însumi aș fi luat parte la greutățile și pericolele lui.

Dacă ai ceva de făcut, trebuie să te hotărăști să faci.

Dacă nu te grăbești, totul va fi limpede și trainic; graba este nesăbuită și oarbă.

Prietenia ar trebui să fie nemuritoare, iar dușmănia pieritoare.