Ovidiu

Publius Ovidius Naso (20 martie, 43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona, provincia Aquila a Republicii Romane – 17 d.Hr., Tomis, azi Constanța, provincia Sciția Mică a Imperiului Roman) poet roman, unul dintre clasicii literaturii latine.

English1 Magyar33 Română94
Nu există atracție pentru ceva necunoscut.
Artele îndulcesc apucăturile.
Fie nu te apuca, fie du la bun sfârșit.
Și inelul se șterge cu timpul.
Răul înăbușe-l din fașă! Dacă momentul e scăpat din vedere și boala s-a consolidat, ce mai poate face doctorul?
Fructul interzis e dulce.
Preocupările își pun amprenta pe caracter.
Legile sunt făcute ca să micșoreze puterea celui mai puternic.
Invidia se chinuie singură.
Femeia care nu păcătuiește doar pentru că nu i se permite - păcătuiește.
Există o oarecare desfătare chiar și-n lacrimi.
De vrei ca femeia să continue să te iubească, străduiește-te s-o convingi că ești în extaz din pricina frumuseții ei. Dacă e îmbrăcată într-o rochie roșie - laudă-i rochia roșie, dacă e îmbrăcată într-o rochie din pânză fină, spune-i că-i vine bine. Dacă poartă bijuterii de aur, spune-i că pentru tine ea este mai scumpă ca aurul; dacă îi trece prin cap să poarte o haină de iarnă, laud-o pentru asta. Se apropie ea doar cu o cămașă pe ea, strigă: „Mă tulburi!” și cu glas de implorare roag-o să nu răcească. Dacă părul îi este iscusit pieptănat în două cozi, entuziasmează-te că e pieptănat în două cozi; dacă părul este buclat, laudă-i buclele. Entuziasmează-te de mâinile ei când dansează și de voce când cântă; dacă se oprește, arată-te întristat că a terminat prea repede de cântat.
E permis să înveți chiar și de la vrăjmaș.
Virtuoasă e doar nevasta pe care nu o constrânge frica. Cea care e credincioasă din frică, nu e deloc așa.
Sufletele nu mor. Părăsindu-și locul fostei existențe, ele trăiesc în alte locuri în care sunt adăpostite.
Pentru virtute nicio cale nu e de nestrăbătut.
Grija unui laș ticălos e să-l calce în picioare pe cel căzut.
Povara devine ușoară când o porți cu supunere.
Bârfa guralivă căreia îi place să adauge minciuna adevărului crește cu fiecare minciună cât de mică.
Orice speranță întemeiată pe merit e lege.
Timpul le înghite pe toate.
Totul este trecător și nimic nu este nemișcat în lume.
Timpul poate îndulci orice, nu și amarul meu.
Totul se preschimbă, nimic nu dispare.
Timpul vindecă dorul din dragoste.
Îndrăgostitul e mereu gata să creadă în realitatea acelui lucru de care se teme.
Vinul îndeamnă la mângâieri și ațâță. Din fața vinului băut în cantitate mare fug, dipărând, grijile. Atunci intră în scenă râsul, atunci și cel sărac se-nsuflețește, trec tristețea, grijile și încruntarea de pe frunte, toate intențiile devin sincere, ceea ce e atât de rar în vremea noastră. Vinul înlătură, orice urmă de artificialitate. Astfel, frumoasele au înrobit inimile tinerilor bărbați, iar iubirea născută din vin s-a dovedit a fi un foc în chiar inima focului.
Să taci mereu și peste tot nu e un merit prea mare. Dar e păcat să vorbești despre ce-ar trebui să taci.
Încrede-te în experiență.
Vouă, frumoaselor, vă cade bine să vă amestecați în mulțime. Ieșiți mai des din casă, chiar fără un țel anume! Ca să prindă o oaie, lupoaica aleargă după câteva. Vulturul o singură dată se năpustește în stolul de păsări. Să se arate femeia frumoasă, poate, din mulțime, va atrage măcar pe unul! Ea ar trebui să se străduiască să placă și toate gândurile să și le închine grijii de a atrage un număr mare de admiratori. Mereu întâmplarea are o importanță hotărâtoare și, de aceea, să-ți fie mereu undița aruncată: peștele se lasă prins și la o adâncime la care te aștepți cel mai puțin.