Vergiliu (Publius Vergilius Maro)

(15 octombrie 70 î.Hr., Andes/azi Virgilio – 19 î.Hr., Brundisium/azi Brindisi) poet latin, autor al epopeii în versuri Aeneis („Eneida”), considerată epopeea națională a romanilor. 

Magyar14 Română43
Eu nu tind să cuprind chiar totul în versurile mele.
Să-i menajăm pe cei supuși, să-i domolim pe cei răzvrătiți.
Orice s-ar întâmpla, noi, cu răbdare și voință, vom birui orice.
Destinele omenești tulbură sufletul.
Atâta mânie să fie oare cu putință în sufletele zeilor?
Tăinuirea unui rău îl hrănește și-l readuce la viață.
Soarta le ajută celor îndrăzneți.
Întâmplarea oarbă schimbă tot.
Aflând nefericirea, am învățat să-i ajut pe cei suferinzi.
Nepoții îți vor culege fructele.
De ce să nu trăim în lume?
Experiența este cel mai bun educator.
O, la câte nu împingi tu, blestemată sete de aur, sufletele lacome omenești!
O, dacă Jupiter mi-ar da îndărăt anii care au trecut!
Pentru cei învinși există o singură scăpare: să nu se-aștepte la nicio scăpare.
Și timpul fără de întoarcere aleargă, aleargă, cât noi, sclavi ai unei dragoste anume, întârziem asupra tuturor detaliilor.
Nimeni nu poate fi și atoateștiutor, și atotputernic.
Niciun fel de salvare nu stă în război.
Nu te încrede prea tare în aspectul exterior.
Nu te lăsa cuprins de nefericire, ci ieși-i în întâmpinare cu un curaj îndoit.
Nu orice pământ dă naștere oricărei plante.
Nu se vindecă rana din suflet.
Nu-i oare fără importanță cum ți-ai biruit vrăjmașul, prin viclenie sau prin eroism?
Ar trebui să tindem nu spre a fi înțeleși de oricine, ci spre a fi cu neputință să nu fim înțeleși.
Curaj! Și păstrați-vă pentru timpuri mai bune!
Înțelepciunea învinge soarta.
Zvonul e o urgie mai iute decât toate pe lume.
Nimic nu mă neliniștește până ce focul nu ajunge la casa vecinului.