(Budapest, 1936. december 1. –) Kossuth- és József Attila-díjas magyar író, dramaturg, forgatókönyvíró, előadó, a hazai spirituális irodalom egyik legismertebb alakja.
English54 Magyar1356 Română56Ceea ce numiți amintire trăiește aici și continuă să trăiască, atemporală și vie, modelând viața. Este greu de imaginat că fiecare moment al vieții tale prezente nu este sugerat doar de trecutul tău, ci și de viitorul tău: ai o bănuială despre ceea ce ar trebui să fii, dar îți este greu să reușești. Amintirile nu numai că te împing din trecut, dar te trag și din viitor.
Celor care au un ego dur le este greu să treacă prin orice schimbare.
Toate moralele, toate așteptările, toate obiceiurile, toate manierele și educația sunt false dacă nu te învață să-ți asculți inima în momentele decisive. Vocea propriei tale conștiințe. A nimănui altcuiva, pentru că cei care au intenții bune s-ar putea să nu aibă intenții bune pentru tine. În vremurile de pe urmă, nu-ți rămâne decât un singur stăpân: propria ta inimă! Toate cărțile, toate sfaturile și educația sunt invalide. Doar inima ta, dacă o mai poți auzi, îți spune ce trebuie să faci.
Observați, dacă sunteți fericiți, cum zboară timpul. "Doamne, e deja seară!" Iar dacă sunteți foarte fericiți, timpul nu numai că "zboară", dar se și oprește. Nu. Sunteți într-o dimensiune în care nu există ore. Nu există ziua de mâine. Nu există ieri. Nu există "acum" - pentru că, odată ce știi că există un "acum", începi imediat să te temi că totul va dispărea.
Nu poți merge pe două drumuri în același timp. Pentru că unul trebuie trădat pentru celălalt.
Când sunt în formă bună, trăiesc ca un bețiv. Invizibil pentru ochi și nedetectabil pentru instrument, dar plutesc puțin deasupra solului. Îmi place să exist.
Prietenia nu vine din emoțiile noastre, ci din adâncul ființei noastre.
Ceea ce este durabil nu este ceea ce trece testul timpului, ci ceea ce se schimbă cu înțelepciune odată cu el.
În timp, sistemul de rădăcini va crăpa stânca, îngropându-și fibrele moi în pietrele dure, dar dacă grăbiți această luptă lentă, nimic nu se va întâmpla.
Așteptarea ca alții să ne facă fericiți este la fel de prostească ca și așteptarea ca alții să crească, să învețe, să sufere, să se bucure și să trăiască în locul nostru.
Dacă ați fi crezut, ați fi știut că soarele nu numai că apune, dar și răsare din nou a doua zi.
Diavolul este doar cumpărătorul - noi suntem vânzătorii.
Cele mai mari lucruri (...) ni se întâmplă în liniște.
Nu poți da lumină - poți doar să o aprinzi, dacă ai ceva de aprins. (...) Scânteia poate fi transmisă - dar tu însuți trebuie să ții flacăra aprinsă. Trebuie să o creezi din tine însuți!
Primul pas este cel mai important. Nu numai pentru că stabilește direcția, ci și pentru că el conține totul, precum sămânța plantei.
Să iubești și bestia din tine! Hrănește-l uneori, pentru că este al tău, aparține ființei tale, aparține trecutului tău străvechi și încă trăiește în tine. Mulți oameni fac greșeala în viața lor pentru că nu sunt în sintonie cu instinctele brute din corpul și sufletul lor. Mare greșeală, pentru că fiara este mai puternică decât ei. Dar ea poate fi îmblânzită.
Un singur prieten bun, o vorbă intimă, un moment de iubire valorează mai mult decât orice succes exterior.
Vă puteți bucura de micile succese! Nu vă uitați la cât de departe mai aveți de parcurs, ci la cât de departe ați ajuns deja!
Mai întâi trebuie să crezi în credință, iar abia apoi vei primi o credință adevărată.
Are dreptate maestrul Zen care a fost întrebat de discipolii săi: "Maestre, cum știu dacă mai am ceva de făcut în lume?". Iar maestrul a răspuns: " Prin faptul că trăiești".
O familie este adusă împreună de forțe necunoscute ale destinului. Dar prietenii pot fi făcuți doar prin libertatea de atracție și de alegere.
Adevărata comunitate are loc doar acolo unde oamenii se iubesc în mod misterios. Adică, sunt prieteni. Dincolo de orice interese, religie, politică, statut social și viziune asupra lumii.
Miracolele sunt pentru cei care cred în ele.
Prietenia este cea mai pură legătură între suflete. Nu există egoism, nu există constrângere, nu există senzualitate, nu există interes. Noi o alegem.
Ceea ce știam, am aflat mai târziu că nu știam bine, a trebuit să reevaluez, dar ceea ce am crezut a fost întotdeauna valabil și încă este. Și întotdeauna va fi.
Șoapta ta trăiește în inimă. (...) Îți poți da seama dacă cineva este o persoană bună sau nu. Și apoi nu continuă să spună cât de bun este, dar, de exemplu, știi că poți conta pe el în vremuri de restriște. Nu și pe celălalt. Dacă cineva te iubește sau nu, ți-o spune inima ta. Și chiar dacă nu te mai iubește. Tu poți înțelege greșit, pentru că uneori vrei să înțelegi greșit - dar inima ta nu.