Müller Péter

Prietenia este singura relație care se naște prin alegere reciprocă și liberă. Ea nu se naște cu noi, ci o creăm noi. Nu este contaminată de nicio relație sau interes fizic. Nu ne dorim nimic unul de la celălalt - pur și simplu ne place să fim împreună. Nașterea prieteniei este întotdeauna însoțită de sentimentul că ne-am mai întâlnit undeva înainte. Că îl cunosc! Este o bănuială, desigur, nu neapărat adevărată. Nu știm niciodată ce ne face să ne simțim bine unul cu celălalt. Dar când mă duc acasă la prietenul meu: mă duc acasă.

Din ce în ce mai mult am sentimentul că viața noastră este o propoziție, doar că nu putem spune ce este (...) Marile întâlniri, momentele apropiate de suflet, au fost întotdeauna cele în care am iubit pe cineva. Adevăratul miracol este prietenia, o legătură umană reală, strânsă, când timpul zboară cu noi și avem sentimentul că ne-am întâlnit undeva. Uneori, o clipă valorează mai mult decât un an întreg.

Fericirea este atunci când omul a sosit, când retrage vâsla și spune: am ajuns, nu merg mai departe.

Nu este o misiune ușoară dacă vrei să te împrietenești cu sufletul tău.

Ține-te strâns de mână, dă-ți putere și fă ca sufletul tău tulburat, nefericit și cuprins de frică să simtă că are un prieten adevărat: tu însuți.

Lucrurile obișnuite nu fac decât să ne neliniștească, dar adevărata tensiune interioară, adevărata nemulțumire - pe scurt, nefericirea - este întotdeauna cauzată de faptul că nu suntem încă ceea ce ar trebui să fim.

Cel care nu-și este propriul lămpaș, acela umblă în întuneric. Iar în ceea ce privește fericirea: nu poți fi fericit decât dacă ești liber. Și numai adevărul îl poate face liber. Iar adevărul este că noi toți suntem propriile noastre felinare.

Viața nu este un păcat, ci un efort eroic. Este o luptă, un război și o aventură frumoasă în care spiritul uman trebuie să triumfe, în primul rând, asupra haosului și întunericului din el însuși.

Dacă vreți să cunoașteți o persoană, nu vă uitați la ceea ce spune, la ceea ce vrea, la ceea ce tânjește - ci la pasul concret pe care îl face, pentru că aceasta este întotdeauna direcția în care bănuiește că se află fericirea sa. Aceasta este ceea ce dă cea mai mare putere dinamicii sale spirituale. Poți să crezi, să spui, să speri multe lucruri, dar atunci când ești pus în fața unei alegeri și a unei decizii, toată lumea, fără excepție, merge în direcția în care crede că va fi cel mai fericit!

Girul exterior este întotdeauna un semn sigur de evadare din noi înșine.

Doar cei care rezonează cu mine la cel mai profund nivel pot fi prietenii mei. Pentru că este mai mult decât sângele sau orice fel de legătură emoțională. Este ceva de genul sentimentului că venim din același loc și de aceea prietenul meu este cea mai familiară persoană din lume pentru mine.

Eu nu sunt cel pe care îl văd în oglindă, ci cel care se uită în oglindă.

Iubirea și înțelepciunea sunt două fețe ale aceleiași monede. Ele sunt inseparabile.

Cât de mult trăiește fiecare persoană într-o "lume magică", nu o poți vedea cu ochii tăi. Nimeni nu știe despre propria cușcă.

Un om modest, care se bălăcește cu rucsacul sau geanta în potop, este o priveliște tristă, dar nu atât de revelatoare: se pare că a trăit întotdeauna aproape de necazuri, chiar dacă tot ce are s-a dus, se va ridica mai devreme sau mai târziu. Dar când fericirea visată se prăbușește, există întotdeauna ceva revelator: ca și cum peisajul unui basm a fost măturat de un uragan sau spălat de un val indiferent.

Uneori, timpul pentru o relație umană s-a terminat. Prietenii înțeleg acest lucru și pot accepta fără dezamăgire faptul că se vor revedea rar sau niciodată. Este marele dar al libertății faptul că nici măcar nu avem un sentiment rău după divorț - ne gândim unul la celălalt cu recunoștință.

Există două tipuri de demnitate. Unul: cea pe care ți-o dă lumea. Celălalt: ceea ce omul își dă sieși.

Evadăm din închisoarea sinelui nostru singuratic în relații - și din relații evadăm în sinele nostru singuratic.

Eu nu am prieteni - sufletul meu este prietenul meu. Aceasta nu înseamnă că sunt complet singur, într-o singurătate fără prieteni, ci că prietenia mea cu ceilalți depinde în întregime de prietenia mea cu mine însumi.

Nu uita piatra colorată pe care ți-am pus-o în mână la începutul călătoriei, care este doar a ta. Ți-am dat-o ca să știi mereu cine ești. Ți-am dat piatra pentru că nu se strică niciodată. Pe ea este scris mesajul meu, motto-ul secret al magiei tale. Ține-o aproape și ține-o în mână. Orice ți s-ar întâmpla, piatra magică te va salva de orice rău. Dacă înțelegi ceea ce este scris înăuntru.

Ceea ce te vezi ca fiind: devii.

Prietenia este cea mai apropiată legătură dintre suflete.

Prietenul meu este cel căruia îi este deschis sufletul meu.

De ce ar trebui să fiu fericit? - mă intrebi. Pentru că trăiești, pentru că ești, pentru că ești nemuritor. Că te bucuri de apă proaspătă, de pâine, de ploaie și de soarele cald. Și de zăpadă și de gheață, și că ești puternic, iar dacă mâine tot ce ai va fi măturat de maree, tot vei fi capabil să te ridici. De nicăieri, dacă va fi nevoie. Că ai cerul infinit deasupra capului tău - și că dincolo de ceea ce nu poți vedea cu ochii tăi, există patria ta.

Cu toții trăim în propriile noastre lumi - și nu există o trecere *.

Cu toții trăim în propriile noastre lumi - și nu există nici o pasarelă de trecere.

Prietenul tău este o persoană pe care o înțelegi profund. Nu vă puteți minți unul pe celălalt. Sunteți prea apropiați.

Bănuiesc că există la fel de multe nuanțe de fericire ca și oameni pe pământ.

Oamenii sunt cel mai fericiți acolo unde sunt cel mai aproape de dragoste.

Oamenii sunt cel mai fericiți acolo unde sunt cel mai aproape de dragoste.