Oscar Wilde

Uneori, se spune că actorii ni-l arată pe Hamlet așa cum îl văd ei în locul aceluia zugrăvit de Shakespeare. Însă, de fapt, nu există niciun Hamlet al lui Shakespeare. Dacă în Hamlet există însă claritatea unei opere de artă, în el există și o sumă de taine ca în oricare fenomen al vieții. Există tot atâția Hamleți câte tipuri de melancolie.

A avea secrete față de alte soții este, în prezent, un lux necesar. Dar a încerca să ascunzi ceva de propria soție e o superficialitate de neiertat. Ea oricum va afla.

Tocmai pasiunile a căror natură o înțelegem eronat ne domină cel mai mult. Iar cele mai slabe sunt sentimentele a căror origine ne este clară.

Dintre toți pictorii pe care i-am cunoscut doar cei mediocri erau niște persoane fermecătoare. Cei talentați trăiesc prin creația lor și, de aceea, sunt de felul lor destul de neinteresanți. Un poet mare - cu adevărat mare - e cea mai prozaică persoană. Cei de mâna a doua sunt fermecători.

Bărbatul ideal trebuie să vorbească cu femeile așa cum o face cu zeițele și să se poarte cu ele cum o face cu copiii.

Știți voi oare cât de mare e curiozitatea femeii? Aproape c-o întrece pe cea a bărbaților.

Hula este o bârfă cu un aer de morală plictisitoare.

Oglinzile nu reflectă decât niște măști.

Prin legislație oamenii nu pot fi îndreptați spre virtute, iar acesta e un lucru bun.

Jurnalismul este o formă de calomnie organizată.

Viața imită Arta în mai mare măsură decât Arta imită Viața.

Viața nu e niciodată dreaptă. Pentru majoritatea dintre noi, poate că așa e mai bine.

Viața este un lucru prea important pentru a vorbi despre ea în mod serios.

Viața oferă omului, în cel mai bun caz, o clipă unică, irepetabilă, iar secretul fericirii constă în repetarea acelei clipe cât de des posibil.

Viața este cel mai bun teatru, însă, cu părere de rău, cu repertoriul stă cam prost.

Viața este cel mai rar lucru de pe pământ. Celor mai mulți oameni le e cunoscută doar existența.

Viața este doar un sfert de oră formată din secunde miraculoase.

Femeile au devenit atât de educate încât nimic nu le mai surprinde - cu excepția unei căsnicii fericite.

Femeile se poartă cu noi, bărbații, ca omenirea cu zeitățile sale: ele ni se închină și ne plictisesc prin aceea că ne cer în permanență câte ceva.

Femeile dau bărbaților cel mai prețios lucru din viață. Însă îl cer mereu înapoi, până la un bănuț.

Femeile țin de obicei în mână toate atuurile, dar întotdeauna pierd ultima mână.

Femeile se găsesc într-o poziție mult mai avantajoasă decât bărbații: pentru ele există mai multe restricții.

Femeile ne iubesc pentru defectele noastre. Dacă defectele sunt multe, ele sunt gata să ne ierte totul, chiar și că avem minte.

Femeile sunt sexul decorativ. Ele nu au nimic de spus, dar tot ce spun e fermecător.

Într-o femeie poți avea întotdeauna încredere, fiindcă nu ține minte nimic important.

Femeia nu trebuie să fie niciodată prea exactă cu privire la vârsta sa. Asta aduce a pedanterie.

Femeia nu se gândește la nimic sau se gândește la cu totul altceva.

Femeia mai întâi îl respinge pe bărbat, iar apoi nu-l mai lasă să plece.

Femeia îl poate face pe bărbat evlavios într-un singur fel: plictisindu-l într-atâta, încât să-l facă să-și piardă orice interes pentru viață.

Femeia va cocheta cu oricine, doar pentru a fi privită de cineva în vremea asta.