Honoré de Balzac

(20 mai 1799, Tours, Prima Republică Franceză – 18 august 1850, Paris, A Doua Republică Franceză) romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez.

Magyar334 Română162
Pe om îl înjosește tocmai minciuna.
Mintea, ca și un drum de țară, are o cărare proprie bătătorită.
Acolo unde intervine ambiția, nu mai este loc pentru sinceritate.
Talentul unui bărbat este la fel ca frumusețea unei femei - doar o promisiune. Pentru a fi cu adevărat mare, inima și caracterul lui trebuie să fie egale cu talentul.
Așa sunt bărbații: ei pot rezista la cele mai raționale argumente, dar nu pot rezista unei singure priviri.
Mediocritatea duce o luptă groaznică și neîncetată cu cei care sunt mai presus de ea.
Pasiunea judecă prost.
Stilul este generarea de idei, nu de cuvinte.
Mijloacele pentru săvârșirea unei acțiuni se contopesc cu rezultatele.
Depravarea socială ia înfățișarea mediului social în care se dezvoltă.
Socialismul, care se imaginează pe sine ca pe ceva nou, este un paricid bătrân. El și-a ucis întotdeauna mama, republica, și pe sora lui, libertatea.
Starea unui burlac este o stare antisocială.
A te îndoi de Dumnezeu înseamnă a crede în El.
Frumusețea perfectă este aproape întotdeauna marcată fie de răceală, fie de prostie.
Smerindu-se, un om nefericit își sporește doar nefericirea.
Moravurile se corectează prin râs.
Întâmplarea este cel mai mare romancier din lume.
Gloria este o otravă care este de folos doar în doze mici.
Gloria este o marfă neprofitabilă. Este scumpă și se conservă greu.
Gloria este soarele morților.
Zgârcenia începe acolo unde se termină sărăcia.
Cele mai puternice zguduiri din viață ne vindecă de temerile mici.
Inima mamei este un abis în adâncimea căruia întotdeauna se va găsi iertarea.
Familia va fi întotdeauna baza societății.
Iubirea de sine este un venin pentru prietenie.
Propriile convingeri nu se afișează pe perete.
Gelozia bărbatului constă dintr-un egoism extrem, o mândrie luată prin surprindere și dintr-o falsă vanitate iritată.
Un gelos se îndoiește în realitate nu de soția sa, ci de el însuși.
Indiferența față de sexul frumos la bătrânețe este o pedeapsă pentru faptul că omul a cunoscut prea multă plăcere în tinerețe.
A te retrage din lașitate și frică este considerat și astăzi a fi o manevră iscusită.