Filozofia și arta... sunt sfere spirituale apropiate, sunt moduri de a exprima... cele mai profunde interese ale omului, cele mai cuprinzătoare adevăruri ale spiritului. În opere de artă și-au depozitat popoarele reprezentările și intuițiile lor interioare cele mai bogate în conținut valoros, iar cheia pentru înțelegerea înțelepciunii și a religiei o dau adesea artele frumoase, și, la unele popoare, exclusiv ele.
Fiecare operă de artă aparține timpului său, poporului său, mediului său și depinde de reprezentări și scopuri istorice particulare sau de alte reprezentări și scopuri.
Pentru ca fapta mea să aibă o valoare morală, încrederea mea trebuie să fie legată de ea. Nu este morală fapta realizată din frica de a fi pedepsit sau din dorința de a crea o impresie bună despre sine.
În ceea ce privește o vocație anume, care pare a fi destin, trebuie să se înlăture forma necesității exterioare. Trebuie să-ți alegi destinul liber să-i reziști și să-l realizezi.
Ce este datoria? Deocamdată nu avem un alt răspuns, decât următorul: faptul de a realiza ceva corect și de a avea grijă de binele propriu și de al celorlalți.
Omenirea a fost eliberată nu atât de înrobire, cât prin înrobire. Căci brutalitatea, zgârcenia, nedreptatea sunt esența răului; omul care nu se eliberează de rău nu este apt de morală, iar disciplina l-a lipsit anume de această dorință.
Omul trebuie să se respecte pe sine și să se considere demn de ceva cât mai înalt. El nu are cum exagera în propriile sale gânduri supremația și curajul spiritului.
Omul este nevoit să se lupte cu necesitatea, stabilită de natură. Datoria sa morală constă în cucerirea libertății prin intermediul propriilor acțiuni și judecăți.
Omul nu trebuie să se teamă de forța externă care-l copleșește, ci de puterea morală care îi determină gândirea liberă [...] astfel încât, pronunțându-se înpotriva ei, omul se răzvrătește împotriva sa însuși.
Încăpățânatul insistă asupra poziției sale doar pentru că aceasta e poziția lui, el insistă asupra ei fără un temei rezonabil, adică fără ca poziția lui să reprezinte ceva de valoare universală.
Deoarece căsnicia conține sentimente, ea nu este absolută, ci instabilă conține în sine posibilitatea destrămării. Însă legislația ar trebui să împiedice la cel mai înalt nivel realizarea acestei posibilități și să protejeze moralitatea împotriva capriciului.
Rușinea este începutul mâniei împotriva a ceea ce n-ar trebui să se întâmple. Rușinea reprezintă o mânie ușoară pe tine însuți, deoarece ea conține în sine o reacție față de contradicția dintre ceea ce ești și ceea ce trebuie și vrei să fii.
Conștiința, spre deosebire de legi, este lipsită de drepturi în cadrul statului; omul nu poate face apel la conștiință, căci unul are o conștiință, iar altul - o alta. Pentru ca să existe o conștiință justă, e necesar ca ceea ce el consideră a fi just, să fie astfel în chip obiectiv.
Legătura dintre două persoane de sexe opuse, numită căsătorie, nu este doar o uniune animală naturală și nu doar un contract civil, ci, în primul rând, o uniune morală, creată în baza sentimentelor de dragoste și încredere reciprocă, care îi transformă pe soți într-un întreg.
