Nicolas Chamfort

Cine vrea să fie pe placul celor din cercurile înalte, acela trebuie să se împace din timp cu ideea că acolo îl vor învăța lucruri de mult cunoscute, oameni care habar nu au de acestea.

Cine dorește cu îndărătnicie să fie fidel rațiunii, conștiinței, sau cel puțin scrupulelor față de convențiile absurde și nedrepte care stăpânesc societatea, care nu se îndoiesc nici chiar atunci când este profitabil să te îndoiești, acela, în cele din urmă, rămane singur fără prieteni și sprijin, în afara unei anumite ființe fără trup, care se numește virtute și care nu se împiedică deloc să murim de foame.

Cine aspiră să devină filozof, nu trebuie să se teamă de primele descoperiri triste pe calea cunoașterii oamenilor. Pentru a-l cunoaște pe un om până la capăt, trebuie să depășești acea ostilitate pe care acesta o provoacă în noi: este imposibil să devii un anatomist calificat până când înveți să privești fără dezgust corpul uman și organele sale.

Cine nu vrea să fie bufon, să evite scena: ridicându-se pe ea, este imposibil să n-o faci pe clovnul; în caz contrar, publicul vă va împroșca cu pietre.

Când suntem plătiți pentru o faptă nobilă, aceasta ni se ia.

Calomnia se aseamănă cu o viespe obositoare: dacă nu sunteti sigur că o veți omori pe loc, nu încercați s-o alungați; vă va ataca din nou cu o furie și mai mare.

Cum e societatea..., așa este și guvernată. Dreptul ei este de a spune prostii, iar dreptul miniștrilor este de a face prostii.

Oricât de rea ar fi părerea bărbaților despre femei, orice femeie gândește și mai rău despre ei.

Oricum s-ar face de rușine o instituție (un parlament, o academie, o adunare), nu are rost să se lupte cu ea: va rezista datorită dimensiunilor sale. Rușinea și ridicorul alunecă doar de-a lungul ei, precum glontele alunecă pe un porc sau pe un crocodil.

Istoria popoarelor libere este singurul subiect demn de atenția unui istoric; istoria popoarelor asuprite de despoți este doar o colecție de anecdote.

Uneori, este suficient să nu te împaci cu aroganța și trufia ca să le poți nimicii; uneori, este suficient să le treci cu vederea pentru ca acestea să devină inofensive.

Faima este plăcerea de a fi cunoscut de cei pe care nu-i cunoști.

Dintre toate varietățile ipocriziei, există una puțin mai decentă - falsa modestie.

Și oamenii răi fac, uneori, fapte bune: de parcă ar vrea să verifice dacă este într-adevăr așa de plăcut, după cum susțin oamenii cumsecade.

Și în căsătorie și în celibat există neajunsuri, iar din aceste două stări este de preferat aceea în care este încă posibil să corectezi ceva.

Naturaliștii susțin că la toate speciile de animale degenerarea începe cu femelele. Filozofii pot destul de bine să aplice această constatare moravurile societății civilizate.

În cazul în care reușesc să fac o faptă bună, și lucrul acesta devine cunoscut, nu mă simt răsplătit, ci pedepsit.

Pentru oamenii cu adevărat decenți, care respectă anumite reguli, toate poruncile lui Dumnezeu sunt rezumate în inscripția de deasupra intrări în mănăstirea Telem: „Fă ce vrei”.

Pentru suflet și minte nehotărârea și ezitările sunt același lucru ca și interogatoriu pentru trup.

Vai de cel care este deștept, dar nu are un caracter puternic. Din moment ce a-ți luat în mână, lampa lui Diogene, aveți nevoie și de toiagul lui.

Mândria sporește cumva statura oamenilor, iar vanitatea îi umflă.

Prostia n-ar fi o prostie adevărată, dacă nu s-ar teme de minte.

A asculta secretul cuiva este ca și cum a-i lua lucruri în amanet.

Alegeți: pe femei poți fie să le cunoști, fie să le iubești. Nu există o a treia opțiune.

De câte ori văd femei, ca de altfel și bărbați, care sunt orbiți de pasiune pentru cineva, nu mai cred în abilitatea lor de a simți profund. Această regulă nu m-a înșelat niciodată.

Iată un om care nu-și poate câștiga respectul. Lui îi rămâne așadar un singur lucru: în primul rând, să-și facă o carieră, și apoi să se înconjoare de tot felul de ticăloși.

Iată o regulă excelentă care ar trebui să ne orienteze în arta comicului: trebuie să ne batem joc și să râdem în așa fel, încât cel batjocorit să nu să supere; în caz contrar, să știți că gluma nu v-a reușit.

Iată care este unul dintre cele mai bune argumente împotriva căsătoriei: să-l prostească definitiv pe om nu poate decât o singură femeie - soția sa.

În Franța, nimeni nu se atinge de instigatori, dar îi urmăresc pe cei care văzând focul, dau alarma.

Generozitatea nu este nimic altceva decât compasiunea unei inimi nobile.