Nicolas Chamfort

În singurătate suntem mai fericiți decât în societate. Să fie oare aceasta din motivul că în singurătate ne gândim la obiecte neînsuflețite, iar printre oameni - la oameni?

Într-o țară în care fiecare se străduiește să pară ceva, mulți ar trebui să creadă, ba chiar o și cred, că e mai bine să fii în stare de faliment decât să fii un nimic.

În situațiile grave, oamenii se manifestă așa cum li se cuvine să se arate; iar în fleacuri - așa cum sunt.

În ultimii ani de viață, Fontenelle regreta că nu s-a căsătorit; el a uitat că a trăit nouăzeci și cinci de ani fără nicio grijă.

În zilele noastre un portret este pictat în șapte minute, desenul este predat timp de trei zile, limba engleză se predă timp de patruzeci de zile, opt limbi se predau simultan cu ajutorul a câtorva gravuri care înfățișează diverse obiecte și denumirile lor în aceste opt limbi. Pe scurt, dacă ar fi posibil să se unească toate plăcerile, sentimentele și gândurile, pentru care deocamdată este necesară o viață întreagă, și să înghesuim într-o singură zi am face probabil și asta. Vi s-ar băga o pastilă în gură și vi s-ar zice: „Înghițiți și ștergeti-o de-aici!”.

Ar fi foarte bine dacă oamenii ar ști cum să combine astfel de proprietăți opuse, cum sunt dragostea de virtute și indiferență față de opinia publică, zelul pentru muncă și indiferența față de faimă.

Căsătoria urmează după dragoste, la fel cum fumul urmează după foc.

Căsătoria este o stare mult prea desăvârșită pentru un om imperfect.

Majoritatea operelor scrise în vremea noastră, ne fac impresia că acestea au fost înjghebate într-o zi din pagini de cărți citite anterior.

Un om strangător este cel mai bogat dintre toți, iar cel mai sărac este cel avar.

Fără femei, începutul vieții ne-ar fi lipsit de sprijin, mijlocul de plăceri, iar sfârșitul, de mângâiere.