Joseph Addison

(1 mai 1672 - 17 iunie 1719) gazetar, eseist, poet, dramaturg și om politic englez.

Magyar4 Română83
Cărțile sunt moștenirea pe care un mare geniu o lasă omenirii și care sunt transmise din generație în generație, ca dar pentru urmașii care nu s-au născut încă.
Lectura este pentru mine ceea ce este antrenamentul pentru trup.
Încerc să însuflețesc morala cu ajutorul ingeniozității și să temperez ingeniozitatea cu ajutorul moralei.
Nu consider că omul pierde timpul dacă nu se îndeletnicește cu treburile statului. Dimpotrivă, eu susțin opinia că timpul este petrecut cu mai mult folos dacă ne îndeletnicim cu ceva care nu produce zgomot, care nu atrage atenția.
Am preferat întotdeauna bucuria, veseliei. Veselia este un fel de a te comporta, pe când bucuria este o stare a minții. Veselia e de scurtă durată, bucuria e permanentă și constantă.
Lectura este pentru minte ceea ce exercițiile fizice sunt pentru corp.
Cititorul va citi o carte cu mai multă plăcere dacă va ști cine îi este autorul: negru sau alb, coleric sau sangvin, însurat sau burlac.
Omul care e înzestrat cu darul ironiei are obiceiul de a se lega de orice îi dă posibilitatea să-și demonstrere talentul.
Omul se deosebește de toate celelalte creaturi prin capacitatea de a râde.
Omul trebuie să se gândească mereu la câtă avere are în plus față de ceea ce-i este necesar și la cât de nefericit poate fi în viitor.
Omul este cea mai înclinată spre veselie creatură dintre toate cele create de Dumnezeu; tot ceea ce este sub el sau deasupra lui înclină spre seriozitate.
Deși sunt mereu serios, nu cunosc melancolia...
O carte frumoasă e un cadou lăsat moștenire de autor întregii umanități.
Omul deștept e fericit doar când primește personal o laudă; prostul însă se multumește și cu aplauzele acordate celor de lângă el.
Ultimul „iartă-mă” își pierde ceva din amăreală, dacă în el se mai simte ecoul dragostei.
Convingerea că ești iubit micșorează suferința despărțirii.
Lașul este un om care în momentele de pericol gândește cu picioarele.
E greu să-mi închipui ce s-ar întâmpla cu un om care ar trăi într-un stat populat doar cu eroi literari.
Acela care are un nas fin pentru tot felul de aluzii și atacuri, percepe cele mai nevinovate cuvinte drept înșelăciune și incitare - în vreme ce viciile strigătoare la cer și rătăcirile de tot felul îl interesează doar în cărți.
Titlurile și faima înaintașilor dau strălucire numelui purtat cu demnitate, dar fac și mai de dispreț un nume rușinos.
Certăreții îmi amintesc de peștele care, prins în undiță, înspumează apa în jur până se face neobservat.
Sensul prieteniei adevărate stă în aceea că dublează bucuria, iar suferința o dă pe din două.
Cuvintele, dacă sunt alese cu grijă, au o asemenea forță încât ceva scris pe hârtie produce adesea o impresie mai puternică decât ceva văzut cu propriii ochi.
Modestia nu e doar o podoabă,ci și un paznic al virtuții.
Cele mai cu neputință de îndreptat vicii sunt cele care ne desfată.
Lucrul cel mai important și cel mai greu pentru un spirit puternic e să se abțină: lacul stă liniștit într-o vale, dar e nevoie de munți ca să poată fi ținut în loc.
Cele mai de neînfrânat patimi ale tuturor ființelor vii sunt senzualitatea și foamea; prima apare din tendința constantă de a da naștere la urmași, iar a doua, din autoconservare.
Vicleanului calculat și indiferent îi este mai simplu să convingă o femeie că o iubește și să aibă succes, decât îndrăgostitului pătimaș cu exprimarea lui înflăcărată a sentimentelor.
Banii separați ai soților reprezintă un lucru la fel de nefiresc ca și paturile separate.
Cea mai mare parte a oamenilor se poate descurca, ajutați de exercițiile fizice și de cumpătare, și fără medicină.