Joseph Addison

Dacă răposații ar avea posibilitatea să citească înscrisurile laudative de mormintele lor, ar muri a doua oară - de rușine.

Dintre toți reprezentanții speciei umane cel mai mult se dedau invidiei defăimării poeții slabi.

Cunoașterea este acel lucru care, în chip fundamental, înalță pe cineva deasupra celorlalți.

Defăimarea și batjocura - iată care este cererea constantă a publicului.

Sănătatea și veselia se hrănesc una pe cealaltă.

De ce să mi se spună că fericirea mea nu înseamnă altceva decât iluzie? Chiar dacă e o iluzie, să fiu lăsat să mi desfăt cu ea.

Toți suntem înzestrați din fire cu capacitatea de a face calambururi, numai că la oamenii simpli acești muguri ai ingeniozități, sunt controlați de logică și de bunul simț, iar la oamenii talentați ei chiar înfloresc.

Femeile care au fost fericite în prima căsătorie o acceptă mai ușor pe a doua.

Femeia e prea sinceră și prea principială pentru a da ascultare glasului rațiunii...

Femeia cere rareori un sfat înainte să-și cumpere rochia de nuntă.

Eu îmi iubesc grădina nu pentru că acolo crește un vișin, ci pentru ci acolo vin mierlele; ele cântă, iar eu le hrănesc cu vișine.

Dacă multe cunoștințe științifice n-au reușit să-l facă pe om mai deștept, atunci îl fac, în chip firesc, îngâmfat și arogant.

Dacă e să-i credem pe filozofii noștri, omul se deosebește de celelalte ființe vii prin capacitatea de a râde.

Orgoliul provine din prea puțină judecată și din necunoaștere de sine.

Mereu se găsește ceva de spus spre justificarea ambelor părți.

Noi toți facem câte ceva pentru urmași; aș vrea să văd ce fac urmașii pentru noi.

Timpul mi se pare asemenea unui ocean de necuprins care înghite mulți scriitori remarcabili, pe unii accidentându-i, iar pe alții făcându-i praf și pulbere.

Maturizându-ne, devenim tot mai serioși, iar asta, îmi permit să remarc, e primul pas către a deveni mai proști.

În lume nu există nimic mai iluzoriu ca aceea ce numim „zel”.

În conversațiile față în față între prietenii apropiați, oameni dintre cei mai înțelepți emit foarte adesea cele mai slabe judecăți, fiindcă a discuta cu un prieten e același lucru cu a gândi cu voce tare.

Căsătoria se caracterizează mai ales prin faptul că, odată cu ea încetează închinarea la idoli. Când bărbatul privește mai îndeaproape la zeița lui, ea devine iarași o simplă femeie.

Boala celui gelos e atât de grea încât transformă orice în hrană pentru ea.

Unde nu-i fidelitate, nu-i nici iubire, nici prietenie, nici virtute.