Lope De Vega
Félix Lope de Vega y Carpio (25 noiembrie 1562, Madrid, Province of Madrid, Spania – 27 august 1635, Madrid, Province of Madrid, Spania) scriitor spaniol, considerat unul din cei mai importanți poeți și dramaturgi ai „Secolului de aur” al literaturii spaniole.
Magyar10
Română79
Nu degeaba a spus un înțelept că femeile datorează croitorilor jumătate din frumusețea lor.
Lipsa de respect între cei egali este urâtă, iar din partea unui superior se numește tiranie.
Voia noastră, nici pe simțuri, Nici pe vremuri, nu-i stăpână, Vedem clar c-am fost iubiți Când iubirea e pierdută.
La o sută de frumoase înșelate, Oricare le-ar fi oamenilor rangul, Cinci sute de bărbați sunt înșelați.
...Prețuim iubirea, când e liberă.
Speranța în fericire, chiar și iluzorie, nu pricinuiește niciodată rău omului, fiindcă ea îi ușurează viața.
Faima lumească - un foc de paie. Arde o clipă, și într-o clipă-i stins.
Iubirea nu se poate s-o jignești, Oricine-ar fi acela ce fericirea o visează; Pe noi doar lipsa de simțire ne jignește.
Iubirea descuie cu o putere magică Lacătele geloziei.
Dragostea seamănă cu un curtean care-și acoperă cu masca politeții toate faptele izvorâte din inimă.
E cu neputință să ascunzi dragostea, banii și grijile: dragostea - pentru că ea se citește în priviri, banii - pentru că ei se văd în luxul aceluia care îi deține, iar grijile - pentru că sunt scrise pe fruntea omului.
Iubirea e un foc, un dor de fericire. Puterii ei de neinvins Orice ființă se supune.
Iubirea e puternică și tare, Cu drepturi de tiran, Și nu există, trădare Pe care să, n-o poată ierta, Când glasul inimii se face auzit.
Iubirea e, desigur, rai, dar a raiului grădină Adesea gelozia a preschimbat-o-n iad.
Așezati pe tronul ei, iubirea-i surdă, Vă rog să țineți minte: Discursurile nimănui nu le aude.
Iubirea e cea mai sigură-nrudire, Nimic în lume nu apropie mai mult.
O carte e-un prieten drag: Ești obosit - ea tace; Te-nvață fără să vorbească, Repaosul e cu o carte instructiv.
Cine a dovedit atâta strălucire În arta de-a minti și-a se preface, Aceluia nu merită să i te-ncrezi, nici adevărul de l-ar rosti.
Cine o dată a-nșelat, De multe ori o va mai face.
Cui inima nu i s-a deschis din prima, Degeaba bate-n ușă cu putere!
Cine-i abil, pricepe iute Care-i mărunt și care pute.
Cine-i nevrednic de-nălțimi Pe-acela soarta îl culcă la pământ.
Opusul extrem al iubirii nu este nici despărțirea, nici gelozia, nici uitarea, nici lăcomia, ci cearta.
Când iubim, ne pierdem vederea.
Când amantul se mânie pe iubita lui, rezultă o iubire și mai înfocată și gingașă.
Când sufletul tinde către un alt suflet, El e orb și nu-i e teamă.
Și cât de multe lucruri noi aduce moartea, și schimbări, și preschimbări În orice țară și în orice casă.
Oricât de îndrăgostit ar fi un om, pe sine se iubește cel mai tare.
Să-ți trădezi prietenul e o crimă Fără nicio scuză și de neiertat.
Să clevetești, ba chiar cu agerime, E cât se poate de plăcut, dragul meu. Au spus-o și poeții doar: Bârfa ne ține iarna de frig Și vara cea încinsă o face răcoroasă.
