Lope De Vega

Félix Lope de Vega y Carpio (25 noiembrie 1562, Madrid, Province of Madrid, Spania – 27 august 1635, Madrid, Province of Madrid, Spania) scriitor spaniol, considerat unul din cei mai importanți poeți și dramaturgi ai „Secolului de aur” al literaturii spaniole.

Magyar10 Română79
Află că despre prieteni și idei, Despre femei și pânze Nu trebuie să judeci în grabă. Prietenii ne pot și înșela; Ideile trebuie cântărite; La pânze se cade să privești cu atenție. Iar la femei adesea se observă Trupul cel minunat, dar fără suflet.
Femeii-ndrăgostite Nu-i șade bine să fie vicleană!
Există oameni care nu pot începe să iubească dacă nu au fost mai întâi umiliți, și tocmai ceea ce altora le trezește dezgustul, acestora le aprinde pasiunea.
De mult se știe: între cei inegali Iubirea nu se leagă.
Privirea geloșilor, vă repet, E mai periculoasă ca orișice năvală.
Curajul stă în a putea Să fii mai sus decât o pasiune oarbă.
Trufașă-i frumusețea întotdeauna. Dar cruzimea e dezgustătoare.
Pământul i-a fost dintotdeauna omului mamă naturală, iar apă - mama vitregă.
Privirea îi desfată pe îndrăgostiți, Și doar acela care vede de iubire are parte, Și de aroma ei.
Că cel ce nu mai e de vreun folos, Uităr-i a dat și inima-l respinge.
Că sclav nu-i cel ce geme sub loviturile de bici, Nici renegat cel care, după a Cerului voință, Trăiește singur și retras în suferință, Sărac nu e acela care un colț de pâine cere. Dar e și sclav, sărac, și-nsingurat, Aceela care-n viață a ales al viciului palat.
Cea mai importantă regulă a artei spune că ea nu poate imita nimic ceva decât verosimilul.
Prin casele străine nu umbla, când trebuie să ți-o păzești de rău pe-a ta.
În dragoste-i mereu armonie și pace, iar într-o clipă totul un iad se poate face!
Prietenia se naște în călătorie și la închisoare, și tot aici se manifestă pe deplin posibilitățile omului.
În trebile onoarei nu ajută Limbajul astrologiei.
Să fii prea-ncrezător - e o prostie și e periculos, iar naivitatea - e calea suferinței. Dar și să vezi fără nicio dovadă, întruna, trădare peste tot - nu-i mai puțin prostesc.
Zeul iubirii e neînduplecat: El, dacă-l superi, se răzbună și te pierde.
Că nevasta unui soț bătrân ca iedera-i ce-atârnă peste crengi: când arțarului pletos ea îi cuprinde și trunchiul și coroana, ea este tânără și proaspătă - arțaru-i veștejit.