Tacit

Nu lua în seamă bârfa și ea se va stinge.

Trădătorii îi disprețuiesc chiar și pe aceia cărora le-au făcut un serviciu.

Glorificând timpurile străvechi, nu ne interesăm suficient de trecutul apropiat.

Conducătorii sunt muritori, statul - veșnic.

Conducătorii îi bănuiesc și îi urăsc întotdeauna pe acei care le pot lua locul.

Posteritatea va răsplăti pe toți după merite. Există așadar temeiuri să râdem de nesbăuința acelora care, bucurându-se în prezent de putere, cred că pot răpi chiar și memoria generațiilor viitoare.

Graba se înrudește cu frica.

Ticăloșia e o cale mai scurtă către poziții care, de obicei, se dau drept răsplată a eroismului.

Vor pieri amandoi: primul, fiindcă a pierdut războiul, al doilea, fiindcă l-a câștigat.

Împăraților răi le place puterea absolută, iar celor buni, o libertate cu măsură.

Distanța sporește farmecul.

De la grabă la teamă e doar un pas, în vreme ce încetineala e mai apropiată de fermitatea autentică.

Când mânia stârnită a conducătorului pare îndreptățită, totul e dat uitării.

Aceia care strigă cel mai tare se tem cel mai mult.

Așteptarea bogățiilor nemăsurate a devenit una dintre cauzele sărăcirii statului.

Aprobarea unanimă și faima strălucitoare sunt mai binevoitoare cu oratorii decât cu poeții; căci pe poeții mediocri nu-i cunoaște nimeni, iar pe cei buni, foarte puțini.

Să asiguri o desfășurare firească a treburilor familiale proprii este adesea la fel de complicat cu a guverna o provincie.

Unora și acelorași oameni le place lenevia și tot ei urăsc repaosul.

Despre oratorii din vremea Imperiului: „Obligați să lingușească, ei nu par niciodată autorităților suficient de supuși, iar nouă, suficient de indepedenți”.

Despre Agrippina, mama lui Nero: „Ea dorea să-i predea fiului puterea supremă, dar nu a putut îndura domnia acestuia”.

În războiul civil, învingătorul va fi oricum mai rău decât învinsul.

Despre războiul civil: „Un război al tuturor cu toată lumea”.

La început, exigențele legii erau neînduplecate, dar, cum se întâmplă mai întotdeauna, nimeni nu s-a mai preocupat în cele din urmă de respectarea acestora.

Puterea nelimitată nu inspiră nimănui încredere.

Nu întotdeauna gura lumii se înșeală, uneori ea face alegerea corectă.

Străduința noastră de a plăcea atrage adesea după sine consecințe mai nefaste decât neplăcerile pe care le stârnim.

Ironiile lasă în suflet răni mortale când sunt întemeiate pe adevăr.

Ce timpuri remarcabile, când poți gândi ce vrei și spune ce gândești.

La crimă, la lovitura de stat au participat numai câțiva, au susținut-o mulți, dar s-au pregătit și au așteptat-o majoritatea.

Noi am dat într-adevăr dovadă de o mare răbdare; și dacă generațiile trecute au văzut ce înseamnă o libertate de nimic îngrădită, atunci în cazul nostru e vorba de subjugare, fiindcă anchetele interminabile ne-au răpit posibilitatea de a mai comunica între noi, de a ne exprima gândurile și de a-i asculta pe alții. Și împreună cu vocea ne-am fi pierdut și însăși memoria, dacă uitarea ne-ar fi stat la fel de în putere ca tăcerea.