Tacit

Publius Cornelius Tacitus (54 d.Hr. – 120 d.Hr.) om politic și unul din cei mai importanți istorici romani, considerat părintele istoriografiei latine. 

Magyar6 Română121
Banii sunt motivul ascuns al războiului.
Treaba soldaților e să se arunce în luptă, treaba comandantului e să nu se grăbească.
Chiar și pe înțelepți, setea de gloria îi părăsește ultima.
Moartea lui Germanius o deplâng cel mai zgomotos cei care se bucură cel mai tare de ea.
În văzul tuturor își arată durerea cei care suferă mai puțin.
Tot ce se consideră a fi foarte vechi, a fost odată nou. Și ceea ce noi astăzi susținem cu ajutorul exemplelor, la fel, va deveni într-o zi un exemplu.
Ce nu e știut apare drept minunat.
Tot ce e necunoscut pare deosebit de prețios.
Tot ce-i interzis e mai atrăgător.
Dușmănia între cei apropiati se întâmplă să fie deosebit de înverșunată.
Să-ți crești copiii pentru posteritate.
Războiul îl pasiona mai tare decât sfârșitul lui. (Despre unul dintre comandanți)
În fruntea cortegiului funerar erau purtate portrete ale celor douăsprezece neamuri nobiliare. Dar cel mai tare străluceau Cassius și Brutus, tocmai pentru că portretele lor nu se vedeau.
În orice război, fiecare își face cu mâna lui succesul, iar vina pentru o nenorocire se pune în cârca unuia singur.
În vreme de tulburări și dezordini, cu cât un om e mai rău, cu atât îi este mai ușor să dobândească superioritate; în vreme de pace, doar oamenii cinstiți și cumsecade sunt capabili să conducă.
În timpul războiului civil, soldaților li se permite mai mult decât comandanților.
În timpul revoltelor civile, cel mai lipsit de pericole lucru e să acționezi și să mergi înainte, nu să meditezi.
Nimeni, niciodată, nu a fost capabil să folosească în numele binelui puterea obținută prin crimă.
O elocvență remarcabilă și strălucitoare este produsul bunului plac căruia cei lipsiți de minte îi zic libertate; ea însoțește în mod obligatoriu revoltele, provoacă poporul să se lase pradă furiei, fără chibzuință și plin de elan; în statele bine organizate, ea lipsește cu desăvârșire. [...] Despre ordinea strictă și despre legile stricte care au făcut gloria acestor state se vorbește și în zilele noastre.
O ură comună și de amploare dă naștere unei prietenii trainice.
De dezonoare nu mai ai cum scăpa.
Într-un război civil, învingătorii și învinșii nu se împacă niciodată pentru multă vreme.
În treburile militare, cea mai mare putere o are întâmplarea.
La veselie, gloata e la fel de necumpătată ca și la mânie.
În vreme de decădere a moravurilor, a linguși peste măsură și a nu linguși deloc sunt atitudini la fel de periculoase.
Teama și spaima sunt semne ale dragostei: dacă le faci să dispară, cei care vor înceta să se teamă, vor începe să urască.
Cele mai multe legi au fost date în zilele cele mai tulburi ale republicii.
Binefacerile sunt plăcute atâta timp cât pare că pot fi întoarse cu aceeași măsură; când ele depășesc cu mult o asemenea posibilitate, stârnesc ură, în loc de recunoștință.
Deviza istoricului: fără mânie și fără părtinire.
Armata pe care încă nimeni nu a văzut-o pare întotdeauna mai amenințătoare.