Jonathan Swift

Mi-am irosit 40 de ani în pelerinaje în două-trei colțuri ale lumii ăsteia, cu scopul de a găsi piatra filozofală numită Adevăr. M-am consultat cu toți admiratorii antichității, cu Epicur și cu Augustin, cu Platon și Malebranche, dar am rămas la fel de sărac ca la început.

Se poate ca eu să nu fiu de acord cu argumentele voastre, dar sunt să-mi dau viața pentru dreptul vostru de a vi le exprima.

Întotdeauna, după posibilități, îmi conduc metafizica spre morală. În lumea asta succesele se obțin doar cu vârful spadei și se moare cu arma în mână.

Eu oricum iubesc viața. Această slăbiciune prostească este, poate, unul dintre defectele noastre fatale: că ce poate fi mai prostesc decât dorința de a duce o povară pe care vrei s-o arunci la pământ; să fii îngrozit de propria existență și să continui să te târăști.

Când citim pentru prima dată o carte bună, încercăm același sentiment atunci când ne facem un prieten nou. A reciti aceeași carte înseamnă a revedea cu un prieten vechi.

Pe omul cinstit îl poți supune unei anchete, dar nu-l poți dezonora.

Omul încă de la naștere tinde către acțiune, așa cum focul tinde în sus iar piatra în jos.

Succesul științei stă în lucrarea timpului și în îndrăzneala minții.

Doar cei slabi comit crime: cel puternic și fericit nu are nevoie de ele.

Pasiunile sunt vânturile care umflă pânzele corabiei. Uneori o scufundă, dar fără ele ea n-ar putea să plutească. În lume, totul e periculos necesar.

Egalitatea socială e cea mai naturală și cea mai iluzorie idee. Pe planeta noastră nefericită, oamenii care trăiesc în societate obligatoriu se împart în două categorii: bogații, care dau ordine, și săracii, care le îndeplinesc.

Bătrânețea e dată pentru a avea parte de necazuri, dar ea trebuie să fie suficient de înțeleaptă pentru a le putea suporta cu seninătate.

Nimic nu se petrece întâmplător, totul pe lume este fie încercare, fie pedeapsă, fie răsplată, fie prevestire.

Trebuie să recunoaștem că inventatorii în domeniul artei mecanicii s-au dovedit a fi mult mai de folos oamenilor decât inventatorii silogismelor: acela care a inventat suveica are un avantaj extraordinar față de acela care a născocit ideile înnăscute.

Ceva minunat încetează să mai fie ca atare dacă se manifestă când nu e momentul.

E minunat doar ceea ce e natural.

E minunat să fii modest, dar din asta nu rezultă că trebuie să fi indiferent.

Aroganța permanentă e doar masca mediocrității.

Folosește, dar nu exagera - aceasta e regula înțelepciunii. Nici abținerea și nici excesul nu aduc fericirea.

În aceeași măsură în care moartea este cel mai mare rău fizic, războiul este cel mai mare rău moral.

Niciodată nu există realizări importante lipsite de dificultăți mari.

La nicio varstă nu poate fi dobandit un talent de care suntem lipsiți, dar la orice vârstă ne putem îndrepta greșelile.

E, fără îndoială, în interesul societății să existe o formă de divinitate care să pedepsească ceea ce nu poate fi învins de justiția omenească.

Prietenii mei, nu vă temeți să luați superstițiile în râs. Nu cunosc un mijloc mai eficace de a distruge superstiția, decât să o puneți într-o lumină ridicolă. Ceva devenit caraghios nu poate fi periculos.

Dragostea noastră față de sine ajută dragostei pentru ceilalți.

Cinstim geniile care au dat artelor primele contururi, deși sunt mai aproape de noi minți care au desăvârșit aceste arte.

Se cuvine ca deschizătorii de drumuri să ocupe primul loc în memoria oamenilor. Dar cu oricât respect ne-am raporta la aceste prime genii, urmașii lor ne fac adesea mult mai multă plăcere.

Suntem sfătuiți: mulțumiți-vă cu ce aveți, nu vă doriți nimic mai bun, țineți-vă în frâu curiozitatea, potoliți-vă spiritul neliniștit. Acestea sunt niște învățături minunate, dar dacă le-am fi urmat întotdeauna ne-am fi hrănit până acum cu ghinde și-am fi dormit sub cerul liber.

Speranța la însănătoșire înseamnă jumătate din vindecare.

Satira nu îndreaptă pe nimeni, ci doar înrăiește și mai tare pe proști.