Jonathan Swift
Jonathan "Isaac Bickerstaff" Swift (30 noiembrie 1667, Dublin, Regatul Irlandei – 19 octombrie 1745, Dublin, Irlanda) scriitor englez, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai realismului din prima perioadă a iluminismului englez.
Magyar16
Română165
Una dintre înălțimile Parnassului a fost închinată lui Bachus, cealaltă, lui Apollo.
Promisiunile se fac numai pentru a fi încălcate.
Căinarea este tributul cel mai plăcut cerului; aceasta este și cea mai sinceră manifestare a evlaviei noastre.
Cuvântul potrivit la locul potrivit - iată cea mai precisă definiție a stilului.
Nimic nu distruge planurile mai mult ca insuccesul însoțit de sentimentele de vină și rușine.
Nimeni nu se înghesuie să primească sfaturi, în schimb la bani se înghesuie toți - reiese că banii sunt mai buni decât sfaturile
Niciodată nu trebuie să ne fie rușine să recunoaștem că n-am avut dreptate: fiindcă în felul acesta spunem de fapt că astăzi suntem mai deștepți decât am fost ieri.
Sunt unii care, încercând să înlăture prejudecățile, stârpesc în același timp și virtutea și cinstea și religia.
E cu neputință să-mi închipui că un fenomen atât de natural, necesar și universal ca moartea să fi fost gândit de Ceruri drept pedeapsă pentru omenire.
Nu te grăbi să spui „nu” până nu ești întrebat.
Nu s-a văzut încă niciun om înțelept care să fi vrut să întinerească.
O satiră autentică nu vizează pe nimeni în mod direct.
Suntem adesea învinuiți că nu ne remarcăm propriile slăbiciuni, dar sunt mulți, oare, din aceia care să-și cunoască părțile tari? Aceștia sunt asemenea minereului care nu știe că ascunde în el un filon de aur.
Spiritul de observație este memoria celui în vârstă.
Noi suntem atât de legați unii de alții numai pentru că suferim de unele și aceleași boli.
Suntem destul de evlavioși pentru a ne urâ unii pe alții, dar nu suficient de evlavioși pentru a ne și iubi unii pe alții.
Suntem satisfăcuți când se râde la vorbele noastre de duh, dar nu și de prostia noastră.
Multe adevăruri se spun în glumă.
Mulți depun mai multe eforturi în vederea ascunderii inteligenței lor decât în vederea ascunderii prostiei.
Nu mi-a fost dat niciodată să văd, să aud sau să citesc în cărți ca clerul să se bucure de iubire într-o țară creștină. Doar preoții supuși la persecuții pot câștiga simpatia poporului.
Înțeleptul e cel mai puțin singur când se află în singurătate.
Ludovic al XIV-lea regele Franței, își dedică viața transformării renumelui său bun într-unul celebru.
E foarte ușor să-i scoți din fire pe oamenii care se bucură de toate bunurile vieții; e ceva mai greu să le faci pe voie.
Distracția preferată a bărbaților, a copiilor și a altor asemenea animale este încăierarea.
Numai foarte puțini trăiesc în prezent. Majoritatea se pregătesc să trăiască mai târziu.
Se spune că lingușeala este hrana proștilor, dar mulți dintre oamenii învățați sunt gata măcar din când în când să aibă parte cel puțin de un dumicat din hrana asta.
Pe lângă bolile reale, suntem expuși la o mulțime de boli imaginare.
Critica e un impozit pe care un om renumit îl plătește publicului.
Dacă e adevărat că marea semnificație a religiei noastre stă în uniunea dintre spiritual și omenesc, e ciudat că unele tratate spirituale sunt complet lipsite de omenie.
Când citesc o carte, indiferent dacă e inteligentă sau proastă, am impresia că e vie și că vorbește cu mine.
