Jonathan Swift

Cu cât omul e mai sentimental, cu atât e mai lipsit de suflet.

Omul poate fi determinat (cu bani sau prin amenințare) să meargă la biserică - dar nu mai mult de atât.

Deși rațiunea, după voia Providenței, trebuie să ne guverneze simțurile, în două momente hotărâtoare pentru existența noastră pământească, simțurile trec pe primul plan. Astfel, în primul rând, dorința de a lăsa urmași - niciun om cu mintea întreagă nu s-ar fi căsătorit vreodată dacă ar fi ascultat glasul rațiunii și, în al doilea rând, frica de moarte - ceea ce, iarăși, contrazice judecata sănătoasă: dacă omul nu s-ar lăsa în voia simțurilor, ar urî viața și și-ar dori fie să se termine mai repede, fie să nu fi început niciodată.

Deși oamenilor li se reproșează că-și cunosc prea puțin slăbiciunile e posibil ca ei să-și cunoască la fel de puțin și calitățile.

A-ți satisface necesitățile cu prețul refuzului dorințelor e același lucru cu a-ți tăia picioarele fiindcă ai nevoie de papuci.

Convingerea este un atribut necesar pentru propovăduitori și oratori, fiindcă cel care își încredințează gândurile mulțimii are cu atât mai mult succes, cu cât el însuși crede în ele.

Scriitorii au obiceiul să numească secolul nostru „de cotitură”, iar pictorii „păcătos”.

Trufia este mai de grabă semnul micimii decât al măreției.

Cel care părea că a obținut ce-a vrut de la viață se află de obicei în situația când neajunsurile și amărăciunile împiedică bucuriile și desfătările.

Faptul că oamenii sunt răi nu m-a surprins niciodată, dar că nu le e rușine mi se pare ciudat.

Taverna este locul unde nebunia se vinde la sticlă.

Vârstnicii și cometele se bucură de cinste din unul și același motiv: și unii și altele au bărbi; și unii, și altele au darul prezicerii.

Cearta este o conversație de tipul cel mai rău.

Elefanții sunt întotdeauna zugrăviți mai mici decât sunt în realitate; puricii, însă, întotdeauna mai mari.

Egoismul unora nu le permite să aducă altora bucurie. Egoismul altora se reduce integral la a-și procura bucurii pentru sine. În asta și constă marea diferență dintre virtute și viciu.

Satira este o oglindă specială în care oricine privește vede pe oricine altcineva, afară de sine însuși.

Cea mai mare și cea mai sinceră parte a rugăciunilor noastre o constituie cererile.

Mintea e ca briciul: când este ascuțită, îi rănește pe ceilalți; când e boantă, - pe noi înșine.

Religia e o boală a sufletului.

Pe apărătorii zeloși ai curățeniei morale îi chinuie o imaginație murdară.

Cauza unor întâmplări importante, asemenea izvoarelor fluviilor, este adesea extrem de neînsemnată.

La cât de ușor ne trecem cu vederea faptele rele, pornirire mărunte, cu câtă grijă ne ascundem neputința trupească, nu e de mirare că și la propria prostie ne raportăm cu îngăduință.

Lunea e ziua de duminică a preotului.

Ajută-te singur, iar prietenii te vor iubi mai mult.

Mincinosul politic se deosebește de cel obișnuit într-o singură privință esențială: are de obicei memoria scurtă.

Partidul este nebunia multora de dragul câștigului câtorva.

Absența credinței e un defect pe care e necesar fie să-l îndrepți, fie să-l ascunzi.

A te lăsa pradă mâniei e acelasi lucru cu a te răzbuna pe tine însuți pentru vina altuia.

Ea îi seamănă atat de mult soțului, de parcă ar fi fost creată din gura lui.

Este nevinovată ca un prunc nenăscut.