Friedrich Nietzsche

Friedrich Wilhelm Nietzsche (15 octombrie 1844, Röcken - 25 august 1900, Weimar) unul dintre cei mai importanți filosofi europeni al secolului al XIX-lea, care a exercitat o influență remarcabilă, adesea controversată, asupra gândirii filosofice a generațiilor ce i-au urmat.

Magyar251 Română156
Pentru oamenii severi, sinceritatea este un subiect al rușinii, dar și ceva prețios.
La femei, în adâncul vanității lor, se găsește un dispreț impersonal - disprețul „față de femeie”.
„Oamenii răi nu au cântece.” - Deci, cum de au rușii cântece?
Vrei să-i insufli simpatie? Atunci prefă-te că te pierzi în fața lui.
Oamenii dificili, îngâmfați, devin mai loiali tocmai din cauză că îi distrag pe alții de la iubire și ură, și, pentru o vreme, se ridică la propria lor suprafață.
Alergi înainte? - Faci tu asta asemenea unui păstor? Sau e ceva excepțional? Fiecare al treilea e doar un fugar... prima întrebare a conștiinței.
Cel mai greu de suportat e să ne fie ofensată vanitatea tocmai atunci cand ne e ofensată mândria.
Autenticitatea, conștiința curată, caracterul evident al adevărului provin doar din zona sentimentelor.
Ceea ce în prezent se consideră a fi o faptă rea, e, de obicei, un ecou întârziat al acelei fapte care, odinioară, se credea a fi una bună, - atavismul idealului din trecut.
Acolo unde iubirea sau ura nu sunt prezente femeia joacă mediocru.
E atât de rece, atât de înghețat, încât îți frigi degetele când îl atingi! Orice mână tremură la atingerea lui! Tocmai de aceea el este considerat incandescent.
Să te rușinezi de imoralitatea ta este o treaptă a acelei scări în vârful căreia alții se rușinează, și ei, de moralitatea lor.
Să devii soț adevărat înseamnă să dobândești din nou acea seriozitate pe care ai avut-o în copilărie în timp ce te jucai.
Comparând în general bărbatul cu femeia, se pot spune următoarele: femeia nu ar fi atât de pricepută în arta de a se găti dacă nu ar simti instinctiv că destinul ei e de mâna a doua.
În cazul omului care și-a dat seama care-i realitatea, compătimirea este aproape la fel de ridicolă precum mâinile gingașe în cazul unui ciclop.
Sfat în formă de ghicitoare: „Dacă legăturile nu se rup singure, încearcă să le rupi cu dinții”.
O femeie desăvârșită se ocupă cu literatura ca și cum ar săvârși un mic păcat: pentru experiență, printre altele, privind în jur dacă a observat cineva acest lucru și ca să fie observat cineva acest lucru și ca să fie observată cu ce se ocupă...
Consecințele faptelor noastre ne iau de ciuf, fără să ia în considerare faptul că noi, între timp, „ne-am corectat”.
Inimă încătușată - minte liberă. Dacă îți încătușezi cu tărie inima și o ții în prizonierat, atunci poți da multă libertate minții - am mai spus lucrul acesta mai demult. Însă ei nu mă cred pe mine, li se pare că știu și singuri aceasta.
Un lucru lămurit încetează să ne mai intereseze. Ce a vrut să spună acel Dumnezeu care ne-a sfătuit: „Cunoaște-te pe tine”. Poate că aceasta însemna: „Nu te mai interesa de tine însuți, fii obiectiv”. Dar Socrate? Dar „omul de știință”?
Cel dezamăgit spune: „Am ascultat ecoul și am auzit doar laude”.
Cel dezamăgit spune: „Am căutat oameni remarcabili, însă am găsit de fiecare dată doar copii ale idealurilor lor”.
Odată ce ai luat o decizie, să-ți acoperi urechile chiar și în fața celui mai serios și neplăcut argument - iată semnul unui caracter puternic. Așadar, o voință întâmplătoare duce la prostie.
Farmecul cunoașterii ar fi fost neînsemnat dacă în drum spre ea nu ar trebui să suporți atâta rușine.
Cel ce se disprețuiește pe sine, se prețuiește ca persoană disprețuitoare.
Trândăvia e mama întregii psihologii. Cum? Oare psihologia este un viciu?
Poeții sunt necuviincioși față de frământările proprii: ei le exploatează.
Înțelegerea tragicului se atenuează, sau sporește în functie de sensibilitate.
Ajută-te singur: atunci te va ajuta fiecare. Principiul iubirii față de aproape.
Cu privire la orice partiă. Ciobanul are întotdeauna nevoie de un berbec fruntaș pentru a nu deveni el, la nevoie, berbec.