Friedrich Nietzsche

Friedrich Wilhelm Nietzsche (15 octombrie 1844, Röcken - 25 august 1900, Weimar) unul dintre cei mai importanți filosofi europeni al secolului al XIX-lea, care a exercitat o influență remarcabilă, adesea controversată, asupra gândirii filosofice a generațiilor ce i-au urmat.

Magyar251 Română156
Femeia învață să urască în măsura în care se dezobișnuiește să farmcece.
Există ură față de minciună și fățărnicie, care izvorăște din sensibilitatea onoarei; există o astfel de ură, care izvorăște din lașitate, întrucât minciuna e interzisă prin porunca Domnului. E prea laș ca să mintă...
Există o admirație inocentă; o posedă acela căruia încă nu i-a trecut încă prin cap că și el poate fi cândva admirat.
Dacă trebuie să reeducăm o persoană oarecare, ne răzbunăm aspru pentru neplăcerea pe care ne-a cauzat-o.
Dacă ai caracter, înseamnă că ai și obiceiuri tipice, care întotdeauna se repetă.
Dacă femeia dă dovadă de aptitudini științifice, atunci în aparatul ei genital e ceva în neregulă. Sterilitatea predispune la faimosul simț al curajului; bărbatul, să-mi fie cu iertare este „un animal steril”.
Dacă femeia are virtuți bărbătești, să fugi de ea; iar dacă nu are virtuți bărbătești, va fugi și singură.
Dacă ne-am antrena conștiința, atunci ne va săruta chiar și când ne mușcă.
Omul care simte că e iubit, dar nu iubește pe nimeni, își arată neajunsurile: lucrurile cele mai josnice ies la iveală.
Îndestularea te protejează chiar și de răceală. A răcit oare vreodată o femeie care poate să se îmbrace bine? Presupun că doar dacă era îmbrăcată subțire.
Chiar și concubinajul degradează: atunci când se transformă în căsătorie.
Omul genial este insuportabil dacă nu posedă încă cel puțin două calități: simțul recunoștinței și pe cel al onestității.
„Unde e un pom al cunoașterii, acolo e mereu și raiul” - așa ne zic șerpii mai vechi sau mai noi.
Tot ce se săvârșește din iubire se petrece totdeauna dincolo de bine și rău.
Atunci când alegi între oamenii de știință și pictori poți cu ușurință să greșești, orientându-te în direcția opusă: adesea, într-un om de știință remarcabil aflăm un om mediocru, într-un pictor mediocru însă, aflăm adesea un om remarcabil.
Necesitățile unui om de artă sunt modeste: el își dorește doar două lucruri, pâine și artă.
Voința și biruința unei emoții este doar voința de a lupta cu o altă emoție sau chiar cu mai multe.
În jurul unui erou, totul devine tragedie, în jurul unui semizeu, totul devine dramă satirică, iar in jurul lui Dumnezeu totul devine - cum? Poate „lume”?
Obiecția, îndoiala, ironia sunt esența sănătății: tot ce e incontestabil aparține patologiei.
Epocile mărețe ale vieții noastre încep atunci când apare curajul de a ne redenumi răul în ceva mai bun.
Într-o laudă, e mai multă sâcâială decât într-o mustrare.
În indulgență nu e nici urmă de mizantropie, tocmai din cauză că există prea mult dispreț față de oameni.
În esența sălbatică proprie te odihnești cel mai bine de artificialitatea ta, de spiritualitatea ta...
În zilele noastre, cel ce cunoaște se simte ușor un animal transformat în divinitate.
În răzbunare și iubire, femeia e mai feroce decât bărbatul.
În condiții de pace, omul războinic se năpustește asupra sa.
În cele din urmă, noi ne iubim propria râvnă, și nu obiectul ei.
Sunt cazuri când noi, psihologii, ne asemuim cailor și ne cuprinde neliniștea: ne vedem propria umbră care se leagănă. Psihologul nu trebuie să se uite la sine, pentru a putea în general să vadă.
Credința puternică într-un oarecare obiect poate naște o minciună nevinovată.
Uneori, bunătatea înțeapă și are aspect de răutate.