Friedrich Nietzsche
Friedrich Wilhelm Nietzsche (15 octombrie 1844, Röcken - 25 august 1900, Weimar) unul dintre cei mai importanți filosofi europeni al secolului al XIX-lea, care a exercitat o influență remarcabilă, adesea controversată, asupra gândirii filosofice a generațiilor ce i-au urmat.
Magyar251
Română156
Muzica este un mijloc de îndulcire a pasiunilor.
Bărbatul a creat femeia, dar din ce? Din coasta dumnezeului ei - „idealului” ei...
Înțeleptul în rolul astronomului: - Până când nu simți stelele ca ceva aflat „deasupra ta”, încă nu ai privirea unui cunoscător.
Poate fi oare măgarul tragic? - să mori sub greutatea pe care nu o poți nici duce și nici arunca la pământ?... Situația filozofului.
A vorbi mult despre sine poate fi o modalitate de a te ascunde pe sine.
Oamenilor le e ușor să mintă în vorbe, însă chipul care li se strâmbă în timpul ăsta ne spune adevărul.
Oamenii rareori comit o singură imprudență. În cazul primei imprudențe, fac prea multe, și anume din acest motiv comit și a doua imprudență: fac deja mai multe - dar de data aceasta, fac prea puțin.
Oamenii sunt cel mai tare pedepsiți pentru virtuțile lor.
Iubirea descoperă calitățile mărețe și ascunse ale celui care iubește, tot ce e în el rar și excepțional: și acest lucru îl induce în eroare, fiindcă e luat drept regulă.
Iubirea față de unul singur e o barbarie; căci ea se înfăptuiește în dauna celorlalte persoane. La fel este și iubirea de Dumnezeu.
Pentru cel care se simte predestinat pentru meditație, dar nu și pentru credință, toți credincioșii sunt foarte gălăgioși și plictisitori - el se apară de ei.
Cel care e pedagog până în măduva oaselor, se referă cu seriozitate la toate lucrurile, îndreptându-și atenția către elevii săi.
Cel care se luptă cu un monstru trebuie să se ferească să nu devină el însuși un monstru. Și dacă, privești o vreme în beznă, și bezna privește la tine.
Cel ce nu poate găsi drumul spre ideal, e mai nechibzuit și mai nerușinat decât omul fără ideal.
Cel ce nu-și poate impune voința în lucruri, le impune cel puțin sensul; el crede adică în faptul că deja există o voință.
Cine jubilează chiar și pe rug, acela nu triumfă în fața durerii, ci în fața faptului că nu simte durere acolo unde o aștepta.
Cine își atinge idealul, acela îl și depășește prin aceasta.
Cine nu a trebuit măcar vreodată să se sacrifice pentru buna sa reputație sale?
Cum? Să fie omul doar o greșeală a lui Dumnezeu? Sau Dumnezeu e o greșeală a omului?
Cum? Ați ales virtutea și simțurile mărețe, dar, în același timp, vă uitați chiorâș la câștigurile oamenilor necuviincioși? Dar care aleg virtutea refuză prin aceasta câștigurile (pe ușa de intrare a unui antisemit).
Cum? Un om măreț? Eu văd doar un actor al propriului ideal.
„Cât de mult îți trebuia odinioară să te roadă conștiința. Ce dinți buni avea aceasta! - Dar astăzi? Ce nu ajunge?” se întreabă dentistul.
Cât de puțin îți trebuie pentru a fi fericit! Sunetul cimpoiului. - Fără muzică, viața ar fi fost o eroare. Germanii și-l închipuie chiar și pe Dumnezeu cântând.
Un altul, bucurându-se de o laudă, descoperă doar politețea inimii - tocmai opusul vanității spirituale.
Păunul își ascunde coada - și numește asta mândrie.
Din omenie, uneori îl îmbrățișăm pe primul venit (pentru că nu trebuie să-i îmbrățișezi pe toți): dar exact asta nu trebuie să-i divulgi primului venit...
Ești oare dintre aceia care seamănă a spectator? Sau dintre cei care participă? Cine nu atrage atenția, merge în altă direcție? A treia problemă a conștiinței.
Din școala militară a vieții: ce nu mă omoară, mă face mai puternic.
Și cel mai curajos dintre noi are rareori curaj în fața unor lucruri pe care nu le cunoaște...
De ce femeia e considerată profundă? pentru că nu-i dai niciodată de capăt.
