Lev Tolstoi

... Revoluția este durerea facerii prin care se trezește conștiința spirituală.

Boala cea mai cumplită este încrederea în doctor!

În artă cel mai important lucru este simțul măsurii, care lui Gorki îi lipsește cu desăvârșire. E uimitor cum aceste glorii apar întâmplător și se mențin ferm pe pozitie, ca și cele vechi, de exemplu Nekrasov, care nici vorbă să fi fost poet.

... Propovăduirea e o ispită. Este o activitate de dragul consecințelor. La fel ca și cea socialistă, pentru constituție. [Omul] trebuie să-și îndrepte toate eforturile spre a trăi bine el însuși, iar roadele, chiar dacă nu le va vedea în această viață, vor fi dintre cele mai bune.

Dorința de a uimi nu-i o trăsătură bună. Artistul scrie ce crede el necesar și nu-l interesează efectul. E o ispită. Gândul că poți acționa astfel asupra oamenilor trebuie ținut pe cât se poate la distanță.

Răul e stârpit prin rău sub ochii noștri, și continuă să sporească, iar metoda lui Isus nici măcar nu e încercată. Nimeni n-a încercat ceea ce propun eu. Sunt șanse să funcționeze.

La anii mei înaintați văd limpede că singura salvare din calea tâlhăriilor, omorurilor e bunătatea.

Smerenia e conștiința desăvârșirii, exemplul e Pușkin.

Poți scrie când ai idei. Chopin se pare că așa făcea. Nu să te așezi și să scrii la comanda.

Dorința de a trăi în sufletele altor oameni e legitimă.

Dorința de a-i influența pe alții se învecinează cu dorința gloriei lumești... Trebuie să mă străduiesc mai mult în lupta cu aceste dorințe.

Hristos este doar un om care i-a făcut pe oameni să devină conștienți că sunt fiii lui Dumnezeu.

Înfumurarea micșorează capacitatea intelectuală. Circulus vitiosus.

Încordarea continuă nu e nici posibilă, nici necesară... E imposibil să lucrezi permanent asupra ta.

Civilizația, așa cum evoluează ea acum, ca progres material lipsit de morală, nu promite nimic bun. Dacă s-ar avea în vedere binele omului, nu ar exista automobile. Creșterea cailor de când sunt mânji și dresajul sunt adevărate plăceri... Acum cel mai important lucru e ca progresul moral să ajungă la nivelul celui material, iar atunci toate condițiile materiale se vor schimba. În ce fel? Nu putem prezice.

Cât de bine îl înțeleg pe Pascal când spunea că diferența dintre viață și vis ține numai de faptul că visul nu se repetă.

în ultima vreme am un sentiment neplăcut față de un om care mă urăște. Am încercat să birui în parte acest sentiment în gândurile mele prin iubire. Am izbutit. Iar gândul la acel om îmi stârnește chiar iubire.

...Nu te duce nicăieri, totul e înlăuntrul tău, depune toate eforturile pentru a te desăvârși, pentru a te adânci în tine. Caută în tine, nu în afara ta. Încordează-ți forțele pentru a înlătura ceea ce împiedică manifestarea Divinității în tine. Condițiile exterioare sunt consecințele transformărilor lăuntrice.

Lipsa opiniilor religioase aduce cu sine inevitabil o decădere în arte și în filozofie.

Rațiunea favorizează o viață bună, viața bună favorizează rațiunea.

Ce bine e să ai 80 de ani! Nu-ți făurești planuri să faci una sau alta, ci pur și simplu trăiești.

Domnii cu această convingere a lor că pot ajuta poporul sunt aidoma căpușelor care ar vrea să însănătoșească omul pe care îl parazitează.

E mai bine să gândești decât să vorbești. Vorbind, ești „constrâns“, te găsești sub influența interlocutorului. E mai bine să scrii decât să vorbești, când scrii îi ai pe toți în vedere și explici pe larg.

Știu, mi-e milă să omor până și gândacii. Sunt prinși la înghesuială, mi-e mila de ei. Țânțarii sunt mici, dar nu mi-e mila de ei. Când îmi amintesc însă, nu-i omor.

În esența, toate aceste pagini din Evanghelie n-au importanță. Cine nu vrea să cunoască adevărul nu va fi convins de ele, cine n-a fost deja cucerit de adevăr nu are nevoie de aceste pagini.

Maximele chineze nu sunt la fel de exacte ca cele europene.

... Și memoria mea slăbește. Nu regret deloc. Pe masură ce povara cunoștintelor, bagajul memoriei scad, dinamica gândurilor nu scade, ci dimpotrivă, devine mai limpede.

Lumânarea luminează fără voia ei. La fel și omul, devenind mai bun, luminează în jurul lui. Dumnezeu a făcut ca omul să-i influețeze pe alții în măsura în care el se desăvârșește.

În tinerețe te aprinzi, judeci, ești invidios, te cuprind patimi. Toate acestea te părăsesc la bătrânețe.

La Kant nu există contradicții. Demonstrând că lumea exterioară e iluzorie, el subliniază fundamentul vieții.