Lev Tolstoi

Nici un fel de miniștri și țari nu pot construi acea orânduire socială bună pe care o aduce credința unificatoare. Poporul rus n-a ajuns încă la ea. Dezordinea, anarhia, posibilitatea de face orice, crimele nu vor înceta până nu va începe unirea în credință.

Punctele forte ale nemților sunt militarismul, Wilhelm * și mustățile, dar cele slabe coincid cu ale noastre: socialismul, proletariatul, ura popoarelor din jur. Când se va nărui orânduirea lor și la ei se va întâmpla ce s-a întâmplat la noi.

Egalitatea e posibilă când există smerenie iar omul vrea să fie mai prejos decât cel mai de jos, nu când există trufie iar omul vrea să fie egal cu cei superiori, invidiindu-i. Unul dintre cele mai mari păcate ale lumii de azi e trufia ca noi, așa-zișii oameni educați, putem ajuta poporul.

Adevărata noastră milă se îndreaptă doar spre oameni, când avem de-a face cu animale e vorba numai de un reflex al milei față de oameni. Mila noastra față de animale trebuie să crească, iar ea (cum se poate să nu știm asta, pentru mine e evident) va influența relațiile dintre oameni.

Suvorin * este găunos, dar e renumit, iar Skovoroda ** este necunoscut. Skovoroda este un scriitor înțelept a cărui influență se răspândește în timp, într-un timp îndelungat. Va deveni tot mai cunoscut la noi și va fi tradus în limbi străine, așa va fi, vreau să fie așa...

Am fost educat să respect persoanele sus-puse, toată viața am încălcat regula asta și totuși mi-am păstrat reflexul. În ultima vreme, am încălcat-o. Îi știu pe toți. Oameni de nimic.

După cum boala este spre binele omului, banii îi dăunează. Trăiește-ți veacul și vei vedea că este așa.

Ce mare adevăr că boala e spre binele omului! E mai bine să fii bolnav decât să fii cu coada pe sus.

E ciudat că poporului îi place Psaltirea, care este poezie decadentă.

Curățenia sufletului, capacitatea de a recepta Divinul există la întreg poporul rus, chiar și la vagabonzi.

Idealul este neprihănirea, iar tu, prin simplul fapt că vorbești, te abați deja de la el.

Dumnezeu este numai obiectul ideii religioase, iar nu ideea religioasa.

Opinia publica e parerea majorității, iar majoritatea e întotdeauna stupidă. Gloata ne inspiră respect, când mai mulți oameni afirmă unul și același lucru. Credem că trebuie să fie ceva înțelept la mijloc…

Viața e numai desăvârșirea de sine. Creștinul nu poate fi împăcat cu sine (ca mahomedanul sau evreul care îndeplinesc poruncile religiei lor), nu poate fi sfânt, nici însuși Hristos nu a fost. Creștinul poate doar să tindă spre ideal.

Nu trebuie să ne sporim veniturile, ci trebuie să trăim mai simplu. Pentru cel singuratic e ușor, pentru cel cu familie e greu.

Hristos a spus că trebuie să învățăm de la copii, pe ei îi mulțumește doar bunătatea.

În doctrina lui Confucius sunt atâtea idei profunde și sunt exprimate atât de prost, de obscur.

Moșneagul care sunt vede timpul în două feluri. Trece repede dacă mă ocup de ceva exterior, trece meet dacă mă ocup de munca lăuntrică.

Omul trebuie educat în spirit, idealul nu poate exista în trup.

Memoria mea s-a încovoiat, se destramă, dar nu m-aș da pe cel care eram înainte, cel cu memoria bună.

Moise nu a intrat în Canaan. Așa și este. În activitatea materială, omul vrea să vadă, și vede, răsplata. În cea spirituală, răsplata e activitatea însăși, punerea semințelor, dar nu trebuie să vedem roadele (și nici nu avem nevoie să le vedem).

Ce păcat că activitatea mentală și cea morală au devenit aducătoare de bani!

Smerenia, modestia sunt acum date uitării, toți se consideră creatori de destine.

În condițiile acestei lipse a principiilor morale, când se propovăduiește că oricine poate fi ucis, nu mă miră că sunt uciși oameni, ci că se ucide puțin.

Când le citim parabole, atenția lor [a copiilor] e captivată mai mult de povestirea-parabolă decât de adevărul moral pe care-l explică parabola.

Conștiința se schimbă. Totul tinde spre unire.

Sentimentul religios are nevoie de liniște.

Așa cum fiecare om va plăti pentru păcatele sale, va plăti și nația. I-au cumpărat pe negri, i-au transformat în sclavi, iar acum au problema negrilor și li se pare ca e o problemă complicată.

... În viața de zi cu zi trebuie să schimbăm lucruri ce par fleacuri. Iată, eu mă duc acum la mine în cabinet și dacă nu sunt tulburat și nu vă judec îmi spun „Slavă Domnului“ și mă simt bucuros, mă simt bine. Dacă însă îmi pierd răbdarea sunt nemulțumit de mine. A deveni mai bun este singura bucurie, singura binefacere (posibilă).

Boala bătrâneții este uitarea lucrurilor recente. Dar se tine minte chintesența celor trăite.