N-am cum să știu nimic în mod nemijlocit despre ce a fost pe când eu nu eram, n-am cum să știu cum era viața mea în pântecele mamei și în prima copilărie, nu știu nimic în mod nemijlocit despre ce s-a întâmplat cu mine în timpul somnului sau uitării de sine. Toate astea n-ar exista daca n-ar fi oameni ca mine, de la care aflu ce știau despre viața necunoscuta mie despre ce o precede. Toate astea sunt rezultatul comunicării mele cu alți oameni, care prin povestirile lor îmi dau o imagine despre ce s-a întâmplat și cu mine și pâna la mine. Aceste mărturii sunt necesare numai pentru înlănțuirea exterioara a fenomenelor, dar în sine nu fac parte din viata mea, nu-mi sunt necesare și adesea sunt inexacte, însă exactitatea sau inexactitatea lor n-are importanța pentru mine. Pentru mine contează, și constituie adevărata mea viață, tot ce am cunoscut direct și a fost revelat conștiinței mele prin gândurile ființelor conștiente care au stat de vorba cu mine în viața asta, sau care au trăit cu mii de ani in urma și au exprimat în cuvinte ce se ascundea tulbure în conștiința mea și, primind forma expresiei, a devenit parte din ea. Astfel, gândurile lui Buddha, Kant, Hristos, Amiel și alții fac parte din viața mea, în timp ce o mare parte a vieții mele din tinerețe și a vieții oamenilor care trăiesc alături de mine și care vorbesc cu mine zi de zi e complet data uitării.
