Heinrich Heine

Christian Johann Heinrich Heine (numele la naștere Harry Heine), (13 decembrie 1797, Düsseldorf, Sfântul Imperiu Roman – 17 februarie 1856, Paris, Al Doilea Imperiu Francez) poet și prozator german.

English1 Magyar30 Română234
El analizează scriitorii mici cu lupa care mărește, iar pe cei mari cu lupa care micșorează.
El e critic nu pentru scriitorii mari, ci pentru cei mici - sub lupa lui, balenele nu încap, dar există destul loc, în schimb pentru puricii interesanți.
Un poet a spus: „Primul rege a fost un ostaș fericit!” în ceea ce-i privește pe fondatorii dinastiilor financiare actuale, putem afirma, prozaic că primul bancher a fost o canalie norocoasă.
Despre unul dintre contemporanii mei: Klauren a devenit astăzi atât de vestit în Germania, încât nu veți fi primit în niciun bordel dacă nu l-ati citit.
Ah, acest Paradis! O creație miraculoasă: abia s-a ridicat femeia până la nivelul gândirii și al conștinței de sine; și primul ei gând a fost: o rochie nouă!
Despre scriitorii „Tinerei Germanii”: Am semănat dinți de dragon dar am cules puricii acestuia.
Despre morți trebuie să vorbim numai de bine, iar despre cei în viață trebuie să vorbim numai de rău.
Despre Maria Magdalena din tabloul lui Paolo Veronese „Cristos”: e atât de minunată, încât ți se face frică să nu fie sedusă din nou.
Despre jurnaliștii care au oferit informații nefondate despre Heine, de exemplu că ar fi internat la balamuc: Cu cât această pacoste este mai mică, cu atât este mai greu accesibilă. Asta e: puricii nu se potcovesc.
Despre dușmanii lui Napoleon: ei îl ponegresc, însă de fiecare dată cu un respect recunoscut: când aruncă cu mâna dreaptă cuvinte urâte la adresa lui, cea stângă se aliniază la chipiu.
Morala este rațiunea inimii.
Nimic nu-l înțeapă pe bărbat mai puternic decât micile ace de siguranță ale femeilor. Suntem pregătiți pentru loviturile puternice ale sabiei, dar ne gâdilăm în cele mai sensibile locuri!
Să nu vorbești niciodată despre atitudinea față de evrei! Spaniolul, care în fiecare noapte vorbește în vis cu Maica Domnului, din delicatețe, nu atinge subiectul relației ei cu Dumnezeu Tatăl: chiar și cea mai desăvârșită zămislire rămâne totuși o zămislire.
La niciun popor credința în nemurire nu a fost atât de puternică, ca la celți; puteai lua de la ei și bani cu împrumut, cu condiția că îi vei returna pe lumea cealaltă.
Limba germană, este bogată de fapt, însă în limba germană vobită utilizăm doar a zecea parte din această bogăție; rezultă că suntem săraci în cuvinte.
O fată a decis: „Trebuie să fie un domn foarte bogat dacă e atât de neobrăzat”. Publicul crede la fel: „Trebuie să fie un om foarte învățat, dacă e atât de plictisitor”. De aici vine succesul multor germani la Paris.
Nu noi prindem ideea, ci ideea ne prinde și ne conduce în arenă pentru ca noi să luptăm pentru ea, asemenea sclavilor gladiatori. Așa se întâmplă cu orice tribun sau apostol adevărat.
Omul fără nicio ocupație nu se poate bucura niciodată din plin, pe fața leneșului veți găsi mereu amprenta nemulțumirii și a apatiei.
Să nu te supui nici uneia dintre legi înseamnă să fii lipsit de protecția cea mai salvatoare, întrucât legile trebuie să ne protejeze nu doar de ceilalți dar și de noi înșine.
Dacă nu aș fi avut soție și papagal, m-aș fi sinucis de mult.
Nefiindu-le permise alte meșteșugul, evreii au devenit, fără voia lor, cei mai avuți negustori și bancheri. Au fost obligați să devină bogați, iar mai apoi au fost urâți din cauza bogăției lor.
Vara noastră, este doar o iarnă colorată în verde.
Ni s-a prescris patriotismul și noi am devenit patrioți, deoarece facem tot ce ne ordonă mai-marii noștri.
Cel mai mult a reușit să progreseze în ignoranță.
Noi, germanii, ne închinăm numai tinerei necăsătorite și doar pe ea o cântă poeții noștri; la francezi e invers, numai femeia căsătorită, este obiect al dragostei, atât în viață, cât și în artă.
Înțelegem ruinele nu înainte ca noi înșine să ne transformăm în ruine.
Nu suntem împărați, ci robi ai cuvântului.
Noi nu ne luptăm pentru drepturile cetățenești ale poporului, ci pentru drepturile dumnezeiești ale omului.
Muzica marșului de nuntă îmi amintește întotdeauna de un marș înainte de luptă.
Înțelepții inventează noi idei, iar proștii le răspândesc.