Heinrich Heine

Christian Johann Heinrich Heine (numele la naștere Harry Heine), (13 decembrie 1797, Düsseldorf, Sfântul Imperiu Roman – 17 februarie 1856, Paris, Al Doilea Imperiu Francez) poet și prozator german.

English1 Magyar30 Română234
Așa cum Mahomed a fost cămilar, până când îngerul l-a însărcinat să devină prooroc, ar fi rămas nu doar cămilar, ci pur și simplu cămilă, dacă nu s-ar fi aprins înaintea lui o lumină nouă.
Așa cum într-un pahar cu apă e cuprinsă întreaga lume a micilor animale neobișnuite, care sunt martore ale puterii dumnezeiești ca și uriașele bestii, tot astfel și cel mai mic almanah al muzelor conține o multitudine de poetaștri minusculi care trezesc exploratorului nu mai puțin interes, decât cei mai mari elefanți ai literaturii. Dumnezeu este mare cu adevărat!
Fiecare om este o lume care se naște și moare o dată cu el; sub fiecare piatră de mormânt se află istoria lumii intregi.
Fiecare autor, oricât de vestit ar fi, tinde ca scrierile lui să impresioneze. Chiar și în Biblie, acele memorii dumnezeiești, se spune foarte limpede că El a creat omul pentru slava și cinstea Sa.
Fiecare epocă dobândit noi idei, dobândește și ochi noi.
Din păcate nu se poate stabili niciodată cu siguranță când anume devine dragostea în cea mai mare măsură asemănătoare cu infernul și când cu raiul, la fel cum nu se poate stabili dacă acolo te așteaptă îngeri mascați în diavoli sau diavoli mascați în îngeri.
Istoria literaturii este un cimitir mare, unde fiecare descoperă morții pe care îi apreciază sau cu care este rudă.
Istoria evreiască e minunată, însă evreii moderni strică imaginea strămoșilor lor care puteau fi apreciați la un nivel mult mai înalt decât grecii și romanii. Mi se pare că dacă evreii ar dispărea și dacă cineva ar afla că undeva se află un reprezentant al acestui popor ar fi călătorit sute de ore ca să-l vadă și să-i strângă mâna - dar acum suntem ocoliți!
Istoricii care vor să facă ei înșiși istoria seamănă cu actorii germani obsedați de pasiunea de a scrie ei înșiși piesele.
Un democrat adevărat scrie, ca și poporul, sincer, simplu și prost.
Ironia este întotdeauna elementul principal al tragediei. Cel mai monstruos, cel mai cumplit, cel mai rău lucru posibil, pentru a nu deveni lipsit de poezie, trebuie să fie reprezentat într-o haină colorată amuzant, condimentată cu haz. Prin urmare, în Regele Lear, Shakspeare ne spune cea mai groaznică glumă prin gura clovnului, de aceea Goethe a ales pentru cea mai teribilă operă, pentru Faust, forma teatrului are păpuși, iar cel mai mare poet, însuși Dumnezeul nostru, a picurat umor în toate scenele teribile ale vieții noastre.
Unii trebuie bătuți cu bățul în timpul vieții. După moarte nu mai pot fi pedepsiți, nici necinstiți.
Unii își imaginează că știu exact cum arată pasărea, dacă au văzut oul din care a ieșit ea.
Uneori mi se pare că diavolul, nobilimea și iezuiții există doar pentru că noi credem în ei. În ceea ce privește diavolul, putem spune că acest lucru este, cu siguranță adevărat, pentru că până acum a fost văzut numai de credincioși.
Uneori mi se pare că capetele francezilor sunt la fel ca și cafenelele lor, acoperite în întregime cu oglinzi în interior, astfel încât fiecare idee care le vine în cap se reflectă de nenumirate ori: un dispozitiv optic, prin care cele mai limitate și sărace capete sunt prezentate ca fiind cele mai bogate și geniale. Aceste capete, la fel ca și cafenele sclipitoare, îi orbesc complet pe săracii germani, atunci când vin pentru prima dată la Paris.
Iliada, Platon, bătălia de la Marathon, Moise, venus Catedrala de la Strasbourg, Revoluția Franceză, Hegel, vapoare etc. - toate acestea sunt idei reușite în visul creator al lui Dumnezeu. Dar va veni vremea când Dumnezeu se va trezi, va strănuta somnoros și lumea se va topi fără urmă sau, orice e posibil, nici măcar nu ar fi existat vreodată.
Imaginea de pe monedă - un obiect ce nu este indiferent în politică. Deoarece oamenii iubesc atât de mult banii și îi contempla cu dragoste, de multe ori, copiii își însușesc trăsăturile acelui monarh al cărui chip este gravat pe monedă și sărmanul monarh ajunge să fie bănuit că ar fi tatăl supușilor săi.
Din ură față de naționaliști, sunt aproape gata să-i iubesc pe comuniști.
Apoi Liszt a intetpretat „Marș la execuție” de Berlioz, un mare opus, care, care dacă nu mă înșel a fost compus de tânărul muzician în dimineața zilei nunții sale.
S-a observat că clericii din toată lumea - rabini, muftii, dominicani, consilieri consistori, popi, bonzi, pe scurt, tot corpul diplomatic al lui Dumnezeu - sunt caracterizați de un aer asemănător de familie tipic oamenilor cu aceleași îndeletniciri.
În urma vitelor obeze vin cele slabe, în urma celor slabe vine lipsa completă a cărnii de vită.
Femeile fac istoria, deși istoria reține numai numele bărbaților.
Femeile cunosc doar o singură metodă să ne fericească și treizeci de mii de metode să ne nenorocească.
Femeia este măr și șarpe concomitent.
Ura femeii este de fapt aceeași iubire, doar că în sens invers.
Calea ferată distruge spațiul.
Există un umor al ideilor, un amestec al gândurilor care nu s-au mai întâlnit niciodată unul cu altul în capul omului - căsătoria civilă între glumă și înțelepciune.
Sunt lucruri între cer și pământ pe care nu sunt în stare să le înțeleagă nici filozofii și nici cei mai obișnuiți dintre cei proști.
Dacă o persoană dorește să se împuște, are toate motivele să o facă. Dar cunoaște el oare aceste motive? - iată care-i întrebarea. Până în ultimul minut suntem victimele propriei comedii. Murind de durere de inimă, ne plângem de durerea de dinți.
Dacă ochiul tău te duce în ispită, scoate-l. Dacă mâna ta te duce în ispită, tai-o. Dacă limba ta te duce în ispită, mușc-o. Iar dacă te duce în ispită gândirea ta, fă-te catolic.